Mădălina  noastră (Mădălina Andreea  Miron din Comănești, care publică frumoase  articole la ”Amprenta  de  Onești” dar și în revistele băcăuane ” Vitraliu” și ”13 Plus”), are  ceva frumos a ne povesti: ”cum a pogorât Ursul  pe malul drept al Bistriței”, într-o zonă  unde acest cunoscut obicei popular de Anul Nou este foarte mult  admirat…

– În ultima zi din anul 2022, ursul – rege al munților – a coborât pe malul drept al Bistriței, pentru a juca înaintea oamenilor din Hemeiuși. Din dragoste pentru tradiții și cu elan tineresc, am pornit la drum, să răscolim colbul ulițelor…

– Și a pornit ceata din Comănești tocmai dincolo de Bacău…

– Cinci suflete efervescente, adunate atât din Hemeiuși, cât și din Comănești (orașul natal al tradiției) s-au hotărât să constituie o ceată și să colinde bucata aceasta de luncă, unde n-ai să vezi nicicând urmă de urs, dar poate… Cu  costumații croite cu sârg și ingeniozitate, unele împrumutate, dar totul a fost pus la punct, pe măsura putinței noastre. Cearlăul, parte din recuzită, a fost o creangă zdravănă de salcâm (cam un metru și încă jumătate), rasă cu un cuțit și uscat la șalele sobei, apoi pleaftura, costumația comandantului, a țiganului și a țigăncii (personaje picante) și cea a doboșarului – inima ritmului – o piele de urs împrumutată și iată-ne, ceată de urs!

– Cum a fost primită această ceată?

–  O gașcă mică formată din oameni cu suflet mare s-au aventurat pe potecile satului și curajul le-a fost răsplătit. Ne-au întâmpinat gazde binevoitoare, cu uși deschise larg, uimite de frumusețea sălbatecă și totuși, ademenitoare, a acestui obicei. Sătenii  din Hemeiuși s-au dovedit a fi cu inimă mare, spirite vesele, iar lumina de pe chipurile lor ne-a adus mulțumirea lăuntrică de care aveam nevoie pentru a fi convinși că a meritat tot efortul.

– Le-ați făcut o  mare  surpriză…

–  Da, una deosebită, cu textul, ce este  parte importantă a jocului Ursului. Inspirați de nume și locuri, am croit cea mai aleasă urare, pe care o redau parțial, unde-i mai cu foc:

”Păi, dă-te la o parte lumee,

C-am adus sălbăticiune!

Frunzuliță foi de tei,

Ăsta-i ursu` lu` Andrei!

Frunzuliță de pelin,

Ăsta-i ursu` lu` Cosmin!

Roată, roată, pe ghețuș,

C-am ajuns la Hemeiuș!

Roată, roată, pe poteci,

Ș-am ajuns la Lilieci!

Gazdă bună, să trăiești,

C-am ajuns și-n Comănești!

Cu țiganii după urs,

Peste tot noi am ajuns!

LA MULȚI ANI și gânduri bune

Am urat la-ntreaga lume!

Așa cum spun și versurile, a doua zi, pe 1 ianuarie 2023 am ajuns și în Comănești, unde cetei i s-au alăturat încă șase persoane, prieteni și rude cu același zvâc în sânge, mânați de cântecul munților,  ce supun ”blănoșii”. Am avut parte de gazde bune și aici, mirați nu tot atât de joc, cât de diversitatea trupei (vârste cuprinse între 4 și 67 de ani! ).

 

– Au fost două zile  ca  de  poveste…

– Două zile de poveste în care am strâns amintiri cât pentru un veac! Mulțumirea dintâi se cuvine soțului meu, Paul Cosmin Miron, de la care a pornit totul. El ne-a insuflat dorința de a merge și de aici, până la ce a urmat, nu a mai fost nevoie decât de puțin curaj și muncă, mai ales muncă! (repetiții, pregătiri și multe emoții! Dar ce se poate face fără emoție?…)

– Din cine a fost formată ceata?

– Membrii cetei au fost Andrei Stan din Hemeiuși- comandant, Ștefana Stanciu din Bacău- ”țiganul” (perfectă deghizare), Roberta Corina Stan din Comănești- ”țiganca”, Mădălina Andreea Miron- ”ursoaica” și Paul Cosmin Miron- doboșarul, de asemenea din Comănești. În cele zece ore de colindat Hemeiușul, am împărțit rolul ursului cu Ștefana Stanciu, cu înțelegerea greutății pe care o poate avea o piele de urs! În cea de-a doua seară, i-am avut alături pe Ioan Miron, pruncuțul meu de patru ani, tânăr căpitan, cei trei frați ai soțului meu: Sofia, 9 ani, Dragoș, 11 ani și Rareș, 13 ani, doboșari și țigăncușă, Andrzej Podsiadlik , un prieten din Polonia venit în vizită pentru câteva zile și unchiul meu Ionel Stan, seniorul formației, în rol de comandant. În puterea jocului (ursul) s-a îmbrăcat Andrei Stan.

– Cum a fost această experiență?

– Experiența a fost cu mult mai fascinantă prin această schimbare de roluri, gustând emoția din toate unghiurile. Povestea unei cete!