CUNOSCUTUL FILOSOF ȘI ESEIST ROMÂN MIHAI ȘORA A ÎNCETAT DIN VIAȚĂ LA 106 ANI
La 24 septembrie 2017, Mihai Șora era la Onești, la ”Zilele Culturii Călinesciene”. De aici trimitea frumoasa carte poștală din imaginea 1, la care a adăugat cuvintele:
”Dragi prieteni,
Vă trimit o carte poștală de la Onești: cu prinți și prințese în castel, zâna bună, Soarele și Luna, fluviul lui Heraclit* și o barză pe acoperiș.
* Heraclit a fost un domn din Efes care a spus că totul curge și că nu te scalzi de două ori în același fluviu.”
Această carte poștală (desenul fiind realizat de membrii Clubului UNESCO pentru Copii și Tineret ”Ghiță Mocanu” , înființat pe structura Cercului de Pictură și Desen ”Ghiță Mocanu”), a stârnit numeroase comentarii, ea uimind privirile a peste 2800 de internauți:” Onești, orașul copilăriei mele dragi! Oamenii și peisajul de acolo au inspirat mereu copiii de la Onești sa creeze minunat! Iar dumneavoastra vă incadrați perfect în peisaj!”, sunt cuvintele împărtășite de o oneșteancă, aflată acum în orașul de la țărmul Mării Negre, la Constanța. Pentru Mirela Mireanu această carte poștală a stârnit amintiri de o viață:”Oneşti este oraşul în care m-am născut. Aşa se explică barza. Cât despre domnul Heraclit şi Efes, multe râuri, un fluviu şi două mări am traversat astfel încât, 30 de ani mai tărziu să calc pe urmele sale prin Efes!” Un alt mesaj este la fel de copleșitor, semnatară fiind Iuliana Gavriluță:”Este cea mai frumoasă carte poștală primită în ultimii ani. Foarte plastic a-ți descris expoziția de pictură din orașul meu. Din păcate în fluviul copilăriei ne scaldam o dată în viață. Dar putem rămâne copii cât ne permite inima noastră veșnic tânără. Nu contează chipul care ne privește din oglindă ironic!”
Cuvintele din suflet se îndreaptă și către magistru:” Sunteti nemaipomenit! La peste 100 de ani dați dovada vie că spiritul e mult mai puternic decât corpul!” ; ”Frumoasă este prințesa zburătoare, dar nici prințul din prin plan nu e mai prejos!” ; ”Generozitatea inteligenței dumneavoastră și culorile talentului copilăriei sunt o magie!”
De pe meleagurile timișene (zonă în care Mihai Șora s-a născut în anul 1916), doamna Laura Mladin sublinia într-un comentariu:” Într-o lume în care mediocritatea e ridicată la rang de virtute, sunteți raza de speranță că omenia, bunul simț și înțelepciunea vor fi prețuite într-o bună zi, așa cum ar trebui! Vă mulțumim și vă iubim!”
Fiind caracterizat ”model de verticalitate, înțelepciune și bunătate pentru noi toți” cel care a mărturisit că „există în fiecare viață atâta lumină, câtă capacitate de a iubi există”, domnul Mihai Șora ” a străbătut un secol întreg: a fost bun prieten cu Cioran și cu Eliade; s-a zbenguit pe străzile Parisului cu Eugen Ionesco; a fost studentul lui Mircea Vulcănescu, <<a pus de-o mămăligă>> în atelierul lui Brâncuși, a luat zece la cel mai teribil examen din timpul studenției lui bucureștene, la profesorul Nae Ionescu, – și l-a luat fără ca profesorul Nae Ionescu să-i pună vreo întrebare: <<Dați-mi carnetul!>> a fost singura propoziție rostită în ziua examinării!” (după cum a menționat într-o postare soția sa, poeta Luiza Palanciuc). Despre cel care ”a pus țara la cale în salonul parizian al Elenei Văcărescu și i-a strâns mâna lui George Enescu de l-au trecut fiorii”, Luiza Palanciuc a mai notat:” nu a dat niciodată mâna cu Ceaușescu, a fost urmărit de Securitate (din 1948 până în 1989, ceea ce face din el cel mai longeviv urmărit)…A revărsat peste lume „Biblioteca Pentru Toți“, când să fii editor – în înțelesul deplin și autentic al cuvântului – era un act de curaj! A fost, după Revoluție, primul și singurul demnitar care și-a dat demisia la Mineriade, primul și singurul demnitar care s-a ridicat, în iunie 1990, din fotoliul generos pe care-l ocupa în Ministerul Învățământului, și a coborât până jos, până jos de tot, la nivelul solului, în Piața Universității, ca să vadă cu ochii lui ce se întâmplă cu studenții, de ce și de cine sunt bătuți și tratați inuman; a fost singurul demnitar care, în zilele acelea tulburi din iunie 1990, s-a retras definitiv din politică: pentru că nu putea sta la aceeași masă cu politicienii vremii, nici nu putea fi cumpărat de unii sau de alții.”
Mihai Șora la ”Zilele Culturii Călinesciene”, la Onești
Membru de onoare din anul 2012 Mihai Șora s-a stins din viață sâmbătă 25 februarie. După cum aflăm de la Agenția Română de Presă ”Agerpres” Mihai Șora ”în 2011, a fost distins cu Decoraţia Regală <<Nihil Sine Deo’>> iar în 2016 i-a fost conferit Ordinul Naţional <<Steaua României>> în grad de Cavaler <<cu prilejul aniversării unui secol de viaţă, în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa carieră dedicată valorilor umane fundamentale, cercetării şi educaţiei, prin care a îmbogăţit cultura românească şi universală, pentru rolul avut în consolidarea democraţiei în România postdecembristă, impunându-se ca un reper al tinerelor generaţii>>. La 31 mai 2018 a primit, la Oradea, Premiul <<Iosif Vulcan>> al revistei <<Familia>>, <<pentru dimensiunea modelatoare şi luminoasă a vieţii şi operei domniei sale, pentru consecvenţa admirabilă a spiritului în slujirea adevărului, binelui şi frumosului>>. La 5 octombrie 2018 Mihai Şora a primit Premiul Cetăţeanului European 2018, un premiu acordat, anual, de Parlamentul European, începând cu 2008, pentru activităţi şi iniţiative realizate de cetăţeni, grupuri, asociaţii sau organizaţii care, prin acţiunile lor de zi cu zi, promovează valorile consacrate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care au demonstrat un angajament remarcabil pentru promovarea unei mai bune înţelegeri reciproce şi a unei integrări mai puternice în rândul cetăţenilor statelor membre sau care au facilitat cooperarea transfrontalieră sau transnaţională pe termen lung în vederea consolidării spiritului european. Tot în 2018, a primit titlul de Cetăţean de onoare al Capitalei, în semn de recunoaştere a contribuţiei sale la promovarea valorilor culturale româneşti.”
Adevărat simbol al culturii din România Mihai Șora rămâne așa cum ni l-a descris într-un ”Laudațio” criticul literar Tudorel Urian:” Chipul său este același, iar zâmbetul pare să i se fi întipărit definitiv pe față. Care este secretul acestui zâmbet? Faptul că Mihai Șora trăiește mereu în prezent. Pentru el, clipa este mai importantă decât timpul. Frumusețea lumii se afla la tot pasul, viața este un miracol continuu, în viață tot ceea ce îl inconjoară este prilej de uimire și bucurie. Esențial este să ai ochi de văzut și inima capabilă să primească bucuria mereu proaspătă a revelației. Clipele sublime ale trecutului nu trebuie să devina obsesii care să te împiedice să trăiesti bucuriile prezentului. Dimpotrivă, spune undeva Mihai Șora, ele ramân <<ca niște semințe vii>> în străfundul ființei, care îți activează capacitatea de a te lăsa umplut din nou și din nou de frumusețea lumii”.