O  personalitate emblematică pentru istorie – Mahatma Gandhi, a lăsat în scrierile sale mai multe cugetări pline de noblețe. În una din acestea menționează: ”Iubirea este  cea mai mare forță a omenirii și totuși cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui”. Ne-am oprit la această cugetare  gândindu-ne la… iubirea pentru sport  și pentru a veni cu exemple concrete vorbim  azi de marea dragoste pentru fotbal a comăneștenilor! Ei au avut  o singură mare iubire – pe  echipa de fotbal Minerul Comănești, care a evoluat  mulți ani în Divizia C. Statisticile timpului relevă faptul că  echipa de fotbal din Comănești a fost înființată în anul 1948 de  către Carbonifera Comănești și a evoluat în Divizia C din 1969 și până în 2001.  În  Campionatul  1948–1949  Minerul Comănești a  a ocupat locul 6 în tur. Timp de  17 sezoane competiționale, din anul 1950 echipa a participat la Campionatul  regional  Bacău (împărțirea administrativ teritorială  fiind cu regiuni), până în vara anului 1968, când s-a reînfiinţat judeţul Bacău. În această perioadă Minerul Comănești  nu a avut realizări deosebite, doar în 1953, când a jucat în turneul final pentru titlul de campioană  regională şi a ocupat locul 3 din 4 echipe şi în 1964–65 când a câştigat titlul  râvnit (de campioană regională), dar la barajul de promovare în Categoria C a fost eliminată de Minobrad Vatra Dornei (2–0 şi 0–4).

  Minerul Comănești a cucerit titlul la prima ediţie a Campionatului judeţean Bacău, 1968–69 şi a reuşit promovarea în Divizia C, după o pauză de 41 de ani, după ce a eliminat pe Chimia Bradul Vama (0–1 şi 3–1) în faza I şi pe ITA Iaşi (3–0 şi 3–0) în faza a doua a barajului pentru promovare. În Divizia C a participat neîntrerupt timp de treizeci şi doi de ani, cea mai bună clasare fiind locul 2 în ediţiile 1979–1980 şi 1980–1981.

  De menționat este faptul că în 1971 Minerul Comănești avea ca adversare în Divizia C echipe  din Iași, Suceava, Botoșani, Bacău, Roman, Fălticeni, Vatra Dornei, atunci încheind campionatul  pe locul 14 Letea Bacău, Textila Buhuși pe locul 15 iar pe 16 – Fulgerul Dorohoi. În 1971 Minerul Comănești a cedat în  fața  echipei Sport Cliub Bacău cu 1 – 6 în Cupa României, în aceeași competiție ei întâlnind în anul 1979  pe  Universitatea Cluj (în 16 – de finală a Cupei României, scor 2 – 5).

 O dragoste deosebită pentru fosta echipă Minerul păstrează comăneșteanul Florin Boșoteanu, care ca fiu  al președintelui  clubului (Corneliu Boșoteanu), a însoțit jucătorii   la multe din meciurile disputate. El își amintește și de ”Balena albastră”, autobuzul cu care erau făcute deplasările la meciurile de fotbal, acesta fiind condus de ”nea Vasile, un om extraordinar, mereu cu un zâmbet pe față”). Florin Boșoteanu își aduce aminte  cât de mândru de această echipă a fost tatăl său(care a activat și ca jucător la Minerul Comănești) dar și de unii jucători: Poloșanu, Borcău, Neneci, Ghicajanu (lider al echipei), Corbu, Orheianu. ”Am fost cu această echipă  în  multe deplasări unde a avut meciuri, la Focșani, Râmnicu Sărat, Moinești, la Onești și în alte localități și pot spune că Minerul Comănești a fost o echipă foarte unită. Stadionul din lunca Trotușului, de la Comănești era întotdeauna plin la meciurile disputate acasă de Minerul! Îți trebuia o jumătate de oră pentru a putea intra pe acest stadion, unde era o atmosferă  generală însuflețitoare și plină de încurajări. Aici am trăit și mari bucurii  dar și clipe de tristețe, când Minerul  lua bătaie  de la adversari mai puternici”, ne-a mărturisit Florin Boșoteanu, care acum activează la Asociația ”Prospectorii Istoriei” din Comănești, dezvăluind  neasemuite mărturii ale trecutului de pe aceste meleaguri (mai ales din timpul celor două conflagrații mondiale).

  Este de remarcat apriga rivalitate  dintre echipele Minerul Comănești și Petrolul Moinești, meciurile dintre acestea dând frâu liber multor orgolii și unei mari pasiuni, pentru ca favoriții să fie învingători! La dârzele dispute dintre  comăneșteni și moineșteni, indiferent unde aveau loc – în orașul petroliștilor ori la Comănești-  Minerul era cu un pas mai înainte, astfel că marii lor rivali se bucurau și pentru un rezultat de egalitate!

  Bun cunoscător al fotbalului de pe meleagurile băcăuane oneșteanul Mircea Bostan, care a condus și s-a implicat mult la echipa de fotbal CSM Borzești, ne-a destăinuit  o întâmplare deosebită de la un meci  pe care această echipă  l-a disputat cu Minerul la Comănești. ”Am jucat pentru  <<Cupa  României>>, cu puține zile înainte de începerea Campionatului de fotbal din Divizia C. Stadionul din Comănești era plin, fiind și o fanfară în incinta stadionului! A fost o atmosferă incendiară, în care nici de pe banca de rezerve  jucătorii nu se puteau ridica, deoarece tribunele vociferau!” – menționează  oneșteanul Mircea Bostan amintind că de-a lungul timpului  a participat la multe meciuri  oficiale cu Minerul Comănești, echipă cu care CSM Borzești a disputat și meciuri de pregătire și a făcut și schimb de jucători. În acest sens el a adăugat faptul că ”Poloșanu a fost adus fundaș la CSM Borzești, Ghicajanu  a fost un fundaș central foarte bun iar Vasile Orheianu, junior la CSM Borzești, originar din satul Ciortea (de lângă Brătila), a jucat și la  echipa de seniori pe stadionul CSM iar apoi s-a stabilit la Comănești, unde a activat ca fotbalist la Minerul și FC Comănești. De asemenea, Dumitru Borcău a activat în mai multe perioade la Minerul Comănești. De loc din București – Obor prin anii 1963 – 1964  s-a  el s-a pripășit la Chimia Onești, a jucat apoi la Suceava (unde a  urmat și Facultatea dfe Educație Fizică și Sport) și apoi a activat la Minerul Comănești, unde a fost și antrenor o vreme!”

  Internetul consemnează  faptul  că ”în anul 2005, după 56 de ani de existență MINERUL COMĂNEȘTI  dispare de pe harta fotbalului din ROMÂNIA! Ultimul susținător al fotbalului din acest oraș a fost CORBAN  IONUȚ , în calitate de președinte, sponsor și antrenor.” Cauza  dispariției acestei echipe a fost lipsa finanțării, anii de după 2005 fiind cei în care s-au închis și exploatările miniere  din zona Comănești!

* Din câte  am aflat ”pe ultima sută de metri” la Comănești, fostul jucător  Vasile Orheianu luptă pentru ”reaprinderea flăcării”  fotbalului în acest oraș! Iată că ”acolo unde este iubire este și viață”, după cum ne-a lăsat scris  cel care a fost ”părintele” independenței Indiei, Mahatma Gandhi (”Mahatma” însemnând ”suflet mare”!)     Ion Moraru

COMENTARII

Vasilică Ponciș

Odată exista fotbalul performant la Comănesti!

Florin Cătănoiu

Anii 80, o perioadă foarte bună!

Școala Agăș

Radu Dolga

Amintiri frumoase avem și noi cu aceasta “BALENA ALBASTRA” …am fost in zeci de excursii organizate de dl Prigoană ( să-i fie țărâna ușoară)

Viorel Târnăcop

Cred ca prin ’72, cand se renova stadionul Minerul, ne ducea martea si joia, la antrenament la Asau.Ce vremuri frumoase…

Florin Boșoteanu

”Balena” a fost dusă la Remat acum câțiva ani…

Konstantin