PARTEA A TREIA A INTERVIULUI REALIZAT CU INTERPRETUL ONEȘTEAN GEORGE AUGUSTIN ȘTIRBĂȚ
– În spectacolele pe care le-ați susținut, în drumurile de prin lume, ați fost în preajma unor mari nume ale scenei din România. Ne împărtășiți câteva amintiri?
– Daa! Am avut plăcerea și onoarea să cunosc personal câțiva artiști de ”prima mână” din România. Întâmplările cele mai pline de farmec sunt…într-o ordine aleatorie…pe lângă cele deja menționate: întâlnirea cu Emil Bazga, muzician de jazz, în New York. Într-o locație intimă, care a sfârșit, inevitabil, cu mine alături de acest fantastic trompetist și un excepțional pianist, Nicky Stoica, într-un << jam session>> de noapte târzie, stropite din belșug de licoare bahică. Inspirațional! La acel moment ne gândeam ca așa clipe boeme numai Eminescu, Creangă și alții ca ei petreceau prin crâșme sordide prin mahalaua Ieșilor… A fost și întâlnirea în același New York cu Carmen Rădulescu, George Rotaru, Gheorghe Gheorghiu, care cântau frecvent pentru diaspora în localuri românești peste ocean, în contracte periodice.
– Dar pe meleagurile băcăuane ați avut parte de astfel de întâlniri?
– O magnifică ”intersectare” a fost la un Revelion organizat de Holdingul ”Agricola Internațional” din Bacău, unde eu am fost invitat să susțin programul de muzică modernă și Laura Lavric programul de folclor. “Poanta” nopții a fost când instrumentiștii, trupa “casei”, știind că eu eram “plecat” din folclor, m-au zgândărit și am făcut un program în încheiere de folclor! În acel moment mi-am câștigat un prieten în Laura Lavric, cu care am stat apoi la povești până dimineața târziu, find cazați în același hotel.
– Și la Onești?
– Da, am avut o întâlnire memorabilă ( pentru mine), cu Paul Surugiu, Fuego! În urma unui concert susținut la Onesti, a fost invitat la masă de patronul unui local, unde eu cu trupa mea am întreținut atmosfera. Fuego a avut un microrecital după, dar nu înainte ca, odată urcat pe scenă, să ne laude. Am zis ca e de complezență! A doua zi însă, în direct, pe un program TV cu o cotă serioasă în audiență, într-o emisiune al cărei amfitrion era, a ținut în repetate rânduri să menționeze faptul că înainte cu o seară a avut o experiență revelatoare, datorită faptului că undeva în provincie a fost surprins de o voce incredibil de bună, de care ar fi trebuit mai multă lume să fi auzit. Și mi-a pronunțat numele de câteva ori. Am fost invitat de acel post tv. Nu am onorat invitația! Eram deja pe un alt parcurs și am considerat la acel moment că mi-aș fi asumat un risc, acela de a fi catalogat ca și “cântăreț de petrecere”. Nu era un lucru chiar rău, dar aveam alte planuri!
– L-ați cunoscut și pe Mihai Trăistariu…
– Da, când se afla în culmea gloriei, după prestațiile de la Eurovision! Mihai Traistariu era ”un invitat de lux” în sezonul estival pe litoralul românesc unde eu, din 2007 până în 2017 imi onoram contracte ca “trupa casei”. Chiar in 2007, în primul an, îmi amintesc că la terasa unui hotel unde cântam și, ca o paranteză, unde obișnuia și președintele României din acea perioadă să se mai prezinte…era foarte aproape de binecunoscuta <<Cireșica>> unde era un obișnuit… Asadar, încheind paranteza, Mihai Trăistariu, urmărindu-mă într-o seară, și fiind invitat la Mamaia la festival în recital, a ținut neaparat să discute cu mine repertoriul recitalului. I-am dat câteva sugestii și, spre surprinderea mea, urmărind recitalul la TV, playlistul a fost alcătuit 80 la sută din sugestiile mele! Tot atunci și acolo, după ce trupa Talisman se destrămase de puțin timp, Tavi Colen plecând din formulă, Alin Oprea, păstrând numele, ar fi vrut să păstreze și formula câștigătoare. După ce m-a urmarit seri la rând, am stat de câteva ori la discuții despre…ale noastre… Mi-a mărturisit, dupa ce ne-am cunoscut mai bine, citez din memorie: “ ascultându-te, m-am gândit să iți propun să iei locul lui Tavi, să refacem formula câștigătoare. Cunoscându-te mai bine acum, nu am curaj să o fac! Tu ești mai nebun ca el. Adică mai liber, mai rebel! Pe tine nu te poate modela un proiect deja existent, să te cuprindă! Tu ai nevoie de proiectul tău! Doar al tău!” Pentru mine a fost un mare compliment. Cunoscându-l tot acolo și pe Tavi Colen, pot spune că din toate punctele de vedere ”elementul forte” din Talisman a fost mereu Tavi!
– Alte întâlniri de care vă amintiți cu plăcere…
– O altă întâlnire de care imi amintesc mereu cu plăcere a fost o noapte întreagă de discuții cu Damian Drăghici! M-a gasit tot undeva, cântând. M-a invitat la masă, m-a laudat și mi-a povestit o noapte întreagă parcursul său, de la cântatul pe străzi, trecerea prin cel mai bun colegiu de muzică din lume, ca bursier, Berklee / Boston, până la colaborarea în realizarea unui album în Los Angeles, alături de unii din cei mai mari muzicieni de jazz ai tuturor timpurilor… Și nu vreau să îi enumăr pe toți, doar pe recent dispărutul dintre noi Chick Corea. Eu am aflat amănuntele care nu au fost prezente in filmările oficiale, pe care le puteți găsi pe YouTube.
– Dar de actorii scenei românești vă leagă amintiri frumoase?
– Da, student fiind încă în Institutul Psihopedagogic, care m-a format ca învățător, am avut șansa de a participa la un miniturneu în zona Moldovei a unei caravane artistice. Atunci i-am cunoscut personal pe Dem Rădulescu, Mioara Velicu, George Mitrea, membru fondator al trupei Savoy și, atenție, idolul copilăriei mele, nea Beni (Benone Sinulescu)! Printr-un concurs favorabil de împrejurări ”m-am lipit” de acel miniturneu. Benone a rămas uluit că știam toate piesele lui! Eu cântam în turneu hituri internaționale. Departe de a bănui cineva că începusem cu folclor! Era 1997! Precizez anul pentru că este important! Atunci s-a discutat prima oară o colaborare între Benone și un solist de muzică modernă! Nea Beni a fost atât de impresionat de versatilitatea de care dădeam dovada că mi-a propus un “featuring”. Sincer, nu am crezut că vorbea serios! Eu eram deja în proiectul cu Florin Bejan. 1997! Am realizat mai târziu cât de serios era Benone, când a ieșit alături de ”Ro-mania” pe scenă, la ani buni dupa acele discuții! Au imprimat album abia in 2003! Na, uneori ratezi șanse…dacă nu crezi cu tot sufletul în proiecte care se pot concretiza atât de simplu și usor…doar din pasiune și dăruire! Am mai împărțit scena de evenimente sau festivaluri locale cu nume ca Pepe, Irina Loghin…
– Și aveți și ”o întâlnire de suflet”…
– Întâlnirea de care vreau să vă spun acum e cea mai importantă! Ați spus de artiști. Ei bine, artistul care m-a marcat pentru totdeauna e soția mea! Absolventă de Conservator, profesor de muzică, Raluca a urcat pe scenă alături de mine și apoi mi s-a alăturat ca soție și mamă a unor copii incredibili, reprezentând încununarea celei mai de seamă realizări a vieții! E un artist desăvârșit, dotat de 10 ori mai mult decât voi putea fi eu vreodată, instruit de 20 de ori mai serios, suport în tot ceea întreprind și reper, pilon de stabilitate într-o lume care accelerează nebunește, mai ales în ultima perioadă, spre destinații impredictibile! Ea e muza mea de 15 ani!
– Din când în când v-ați întors la Onești, într-o primăvară fiind în juriul unui frumos concurs. Cum (re)găsiți Oneștiul, din punct de vedere cultural? ”Leagăn” al lansării mai multor vedete ale muzicii ușoare, cum se vede aici viitorul?
– Prietenul meu Cătălin Moisă, care este formator, cu un proiect de succes (”Caravana Excelenței”), el fiind un adevărat MODEL al reușitei, spune mereu că ”Oneștiul este cel mai frumos oraș din lume!” Eu nu pot decât să fiu de acord! Oneștiul pare a avea un potențial infinit! Nu pare! ARE! Nu vreau să menționez nume! Calitatea pe metru pătrat a acestui loc e impresionantă! Nou sau vechi, Oneștiul pare mereu proaspăt! Și își depășește condiția de orășel provincial! De peste jumătate de secol! Interviu realizat de Ion Moraru (VA URMA)