„Șeful avea întotdeauna dreptate!” Administrația, înainte și după 1968

„Regiunea Bacău avea, înainte de ’68, opt raioane: Bacău, Roman, Tg. Neamț, Piatra Neamț, Adjud, Tg. Ocna, Moinești și Buhuși”, arată Petru Enașoae, consilier judetean azi, pe vremuri președintele Comitetului Județean de Cultură și Artă.

Consiliul Regional, devenit apoi Consiliu Județean (CJ), avea în subordine consiliile raionale. Pe următoarea treaptă se afla Sfatul Popular al orașului sau comunei. În 1968, regiunile și raioanele au fost desființate și au apărut județele, care erau conduse de  CJ.

În subordinea acestuia se aflau consiliile locale din orașe și comune. „Consiliul Județean era o structură deliberativă ca și acum, însă doar mima democrația. Șeful avea întotdeauna dreptate”, arată Petru Enașoae.

CJ Bacău era organizat pe comisii (economie, industrie, comerț, agricultură, învățământ etc.) și functiona în Palatul Administrativ, ca și azi. În cealaltă aripă, care găzduiește acum Prefectura, funcționa Comitetul Județean al PCR. În vârf era prim-secretarul, apoi secretarii, urmați de șefii de secție (economie, cultură, industrie etc.), șefii de sector și instructorii, repartizați pe secții și unități economice.

Cele mai importante erau secția de propagandă, cea organizatorică și cea economică. Secțiile aveau specialiști, în functie de domeniu: învățământ, petrochimie, transport etc. „De exemplu, Viorel Hrebenciuc era specialist în statistică. E o poveste că el răspundea de carburanți”, arată Petru Enășoae. Deși a făacut parte din structurile  PCR, după ’89, Viorel Hrebenciuc a fost numit primar al județului, funcție  care s-a transformat, în februarie ’90, în cea de prefect.

Asadar, existau două structuri paralele, una de stat și alta de partid. Cine pe cine controla? „Deciziile luate de organele de partid erau obligatorii pentru CJ și alte instituții. Dacă se dorea o investiție, aceasta era prinsă în listă de CJ Bacău și trimisă la minister, dar numai cu acordul Comitetului Județean al PCR.”

La București, după ce era aprobată de minister, ajungea la Comitetul de Stat al Planificării, iar banii veneau de la buget. Când îi trăgea de urechi partidul pe cei din structurile de stat? Când erau reclamați. „Exista o secție de scrisori, la care puteau fi reclamați primarii, directorii de unități, șefii de sectie etc. Cel care făcea cercetarea era instructorul de partid care răspundea de unitatea respectivă. Te chema, te întreba, te punea în discuție, iar, dacă era cazul, te sancționa”, arată Petru Enășoae. ”Te chemau și dacă nu era îndepliniți indicatorii sau dacă apăreau fraude, accidente etc.” Cât priveste alegerile, „nu erau probleme, exista un singur partid și o singură listă.”           Silvia Pătrășcanu

La 27 iunie  2014  ziarul ”Deșteptarea” din Bacău a publicat  o ediție specială – ”Bacăul de altădată”. Aceasta  a plecat de la ” o sumară incursiune în mediul Internetului”, ce ”demonstrează cât de apreciate sunt istoriile și imaginile care înfățisează vechiul Bacău.” Această ediție specială a cuprins  ”istoria de altădată a Bacăului. Orașul care în anul 2014 a împlinit 606 ani de la atestarea documentară. Un oraș care te face să-l iubești…”

  Crâmpeiul  realizat de  ziarista  Silvia Pătrășcanu (care are o noblețe deosebită pentru slova scrisă și a slujit această profesie cu mare devotament),  surprinde  ”aspectele  de  neuitat”, care învolburau  viața  de fiecare zi  înainte de 1989 …  Iar acum la  23 august  ( altă dată ”ziua paradelor” de pe străzi și  de pe stadioane),  ne amintim de vremurile când ”țara înălța imn de slavă” comunismului!

COMENTARII

Aurelian Ștefănescu – Comănești

Corect!

Prof. Iulian Budescu

Din păcate…adevărat!