Poem de ... October! - Amprenta de Onesti

Poem de … October!

Poem de … October!

Vis   vegetal

 

 

Aș vrea să fiu copac

Și-aș vrea să cresc lângă fereastra ta.

Te-aș auzi,

Și-n voie te-aș privi întreaga zi

M-as apuca și iarna să-nfloresc,

Ca să te bucuri!

Păsările cele mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,

Iar nopțile mi-ar da cercei de stele

Pe care, ca pe frunze ți le-aș da.

Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori

M-aș apleca ușoară să-ți sărut

Când părul ce pe frunte ți-a căzut,

Când buzele cu buze moi de flori

Spre toamnă m-aș juca zvârlindu-ți mere

Și foi de aur roșu prin odaie

Cu-a ramurilor tânara putere

Ți-aș apăra obloanele de ploaie.

Și, cine stie, poate că-ntr-o seară

De primăvară, când va fi și luna

Va trece prin grădină o zână bună,

Făcându-mă femeie să fiu iară.

Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz

Genunchiul ud de frunze și pământ,

Cu roua și cu luna pe obraz,

Eu ți-aș sări în casă și senină,

Uitând de-atâta vreme să vorbesc,

Cu câte-un cuib în fiecare mână,

Aș începe

zâmbesc.        Versuri de  Magda  Isanos

Această poezie este una pe care oneșteanca Maria Iulia D. o poartă  mereu în suflet! Acum ea se află în  metropola urbană  Leicester, ce avea o populație de 559.017 în 2021, devenind-o a 11-a cea mai populată zonă din  Anglia. Așezat pe locul  unui  oraș roman, mai târziu Leicesterul  a fost capturat de anglo-saxoni, iar apoi de vikingi, care l-au făcut  un important  centru în Evul Mediu. După 1920 acest oraș a devenit  unul multietnic, astfel că azi  aproximativ 50 la sută  dintre locuitori sunt din rândul minorităților  etnice. Menționăm faptul că  fiind ”războinic”, acest oraș a produs  primul lot  de obuze din Marea Britanie iar în vremurile noastre  și-a înlocuit  vechea industrie devenind un puternic oraș  comercial .

 

Și una ”englezească” de la Maria Iulia D. din Leicester:

 ,, – Și tu ce cauți aici?

   – Te așteptam…

   – Dar de unde ai știut că voi fi aici acum?

   – Nu am știut. M-am așezat și mi-am spus:  ,,Ok, număr până la 10, dacă nu vine, plec.” … Și ai venit!

   – Și la ce număr ai ajuns?

   – Două mii șapte sute nouă, dar puteam continua.”

Robin Williams în ,,What dreams may come” (1998)

 

 

 

 

 

Distribuie articolul!