Vis vegetal
Aș vrea să fiu copac
Și-aș vrea să cresc lângă fereastra ta.
Te-aș auzi,
Și-n voie te-aș privi întreaga zi
M-as apuca și iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!
Păsările cele mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar nopțile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ți le-aș da.
Prin geamul larg deschis, de-atâtea ori
M-aș apleca ușoară să-ți sărut
Când părul ce pe frunte ți-a căzut,
Când buzele cu buze moi de flori
Spre toamnă m-aș juca zvârlindu-ți mere
Și foi de aur roșu prin odaie
Cu-a ramurilor tânara putere
Ți-aș apăra obloanele de ploaie.
Și, cine stie, poate că-ntr-o seară
De primăvară, când va fi și luna
Va trece prin grădină o zână bună,
Făcându-mă femeie să fiu iară.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze și pământ,
Cu roua și cu luna pe obraz,
Eu ți-aș sări în casă și senină,
Uitând de-atâta vreme să vorbesc,
Cu câte-un cuib în fiecare mână,
Aș începe
să
zâmbesc. Versuri de Magda Isanos
Această poezie este una pe care oneșteanca Maria Iulia D. o poartă mereu în suflet! Acum ea se află în metropola urbană Leicester, ce avea o populație de 559.017 în 2021, devenind-o a 11-a cea mai populată zonă din Anglia. Așezat pe locul unui oraș roman, mai târziu Leicesterul a fost capturat de anglo-saxoni, iar apoi de vikingi, care l-au făcut un important centru în Evul Mediu. După 1920 acest oraș a devenit unul multietnic, astfel că azi aproximativ 50 la sută dintre locuitori sunt din rândul minorităților etnice. Menționăm faptul că fiind ”războinic”, acest oraș a produs primul lot de obuze din Marea Britanie iar în vremurile noastre și-a înlocuit vechea industrie devenind un puternic oraș comercial .
Și una ”englezească” de la Maria Iulia D. din Leicester:
,, – Și tu ce cauți aici?
– Te așteptam…
– Dar de unde ai știut că voi fi aici acum?
– Nu am știut. M-am așezat și mi-am spus: ,,Ok, număr până la 10, dacă nu vine, plec.” … Și ai venit!
– Și la ce număr ai ajuns?
– Două mii șapte sute nouă, dar puteam continua.”
Robin Williams în ,,What dreams may come” (1998)