ÎN    JURUL    VREMURILOR    DE    DEMULT

Însuşi Dumnezeu iubeşte frumosul. De lucrul acesta ne-a dat dovada indiscutabilă în lucrările mâinilor Sale. El aşeză pe primii noştri părinţi într’o grădină minunată pe care o sădise pentru ei. El făcu ca să crească acolo arbori gigantici de toate felurile, servind de hrană şi ornamentaţie. El formase florile cu frumuseţile cele mai sublime şi de colori cât mai diferite, flori cari umpleau aerul de parfumul cel mai minunat. Păsărelele vesele cu un penaj sclipitor înălţau Creatorului cântări de laudă. Intenţia lui Dumnezeu fusese ca omul să se simtă fericit prin folosirea lucrurilor pe care El le crease, şi ca nevoile lui să-i fie satisfăcute prin roadele arborilor grădinii. Acelaşi Dumnezeu care a făcut grădina Edenului pentru primii noştri părinţi, grădină incomparabil de frumoasă, ne-a dat arborii cei mari, florile cele frumoase şi tot ceea ce în natură contribue la fericirea noastră. El ne-a dat aceste mărturii ale iubirii Sale pentru ca noi să ne putem face o ideie exactă de caracterul Său. Dumnezeu ne-a împresurat cu scenele măreţe ale naturii pentru a ne atrage atenţia şi a ne interesa cugetele noastre. Dorinţa Lui este ca noi să punem măreţia naturii în legătură cu caracterul Său. Dacă studiem cu credincioşie cartea naturii, vom descoperi că ea este descoperirea iubirii infinite a iubirii şi puterii lui Dumnezeu. Se aduc laude cu privire la abilitatea cu care un artist pictează pe o pânză; mulţi oameni îşi consacră toate forţele în vederea acestei arte. Dar cât de departe rămân ei de lucrurile naturale!

Arta niciodată nu va putea atinge desăvârşirea naturii. Mulţi pretinşi creştini rămân în extaz înaintea reprezentării apusului de soare; ei proslăvesc măestria artistului, dar ei privesc cu indiferenţă adevăratul apus al soarelui ce poate fi admirat în fiecare seară. De unde-şi ia artistul modelul? Din natură. Dar Marele Artist a pictat pe cer chiar măreţia apusului de soare. El a pictat cerurile de aur, de argint şi de purpură ca şi cum porţile cerurilor ar fi deschise şi ne-ar fi posibil să întrezărim prin imaginaţie gloria cerească. Mulţi întorc spatele în mod neglijent acestui tablou executat de cer şi uită să recunoască în frumuseţile lui de neîntrecut, semnul iubirii infinite şi al puterii lui Dumnezeu. Articol  semnat  de  E. G. White  în  revista ”Amicul  Tinerimii”, 1933

”Această revistă dorim a fi oricărui ins un adevărat amic cu care în adevăr orice tânăr să se poată înţelege, şi care să dea la timp cele de nevoie. Prin cele scrise în această revistă să căutăm să vedem pe marele Amic al tinerimii, pe Isus Hristos, cu care unindu-ne vom fi siguri că biruinţa va fi de partea noastră.”