Draga

Draga

LECTURI    AFECTIVE – UN  ARTICOL   DE PROF.  ARISTOTEL  PILIPĂUȚEANU (ONEȘTI)

 

Cineva care (prin absurd) n-ar fi cunoscut-o, văzând-o pe stradă, n-ar fi remarcat-o distinctiv pe Draga Olteanu. O gospodină ca atâtea altele, plimbându-și   sacoșa dintr-un magazin în altul, bârfind  cu o vecină la un colț de stradă, gata să se ia la luptă cu  adversarii bunului simț. Sau o cucoană tipic burgheză, îmbrăcată ostentativ bogat, nu și elegant, privindu-și cu  obraznică superioritate  semenele care n-au fost invitate la cutare eveniment monden. Însă ajunsă pe marele ecran, Draga se metamorfoza miraculos, interpretând  la modul ideal rolurile încredințate. Roluri pe care  ea însăși le enumera cu  hazoasă rapiditate:”neveste aprige, cicălitoare, scandalagioaice, menajeră, portăreasă, moașă, vădană fatală”. Am citat din cartea lui Ion Moldovan, ”Draga”, apărută  la Editura ”Ecou transilvan” din Cluj. Autorul acestui  document – restituțio a mai dedicat volume speciale  unor mari talente: Grigore Vasiliu Birlic, Valeria Gagealov, Adela Mărculescu, Carmen Stănescu, Lucia Mureșan, Simona Bondoc, Alexandru  Halic. A mai  colecționat ”Dialoguri  între viață și artă” sau a  căutat să răspundă la întrebarea ”Câte vieți ai tu, Artistule?”

Am avut fericitul prilej  s-o văd pe  marea actriță Draga Olteanu Matei aici, la noi acasă, în frumoasa grădină interioară a Bibliotecii Municipale din Onești, la o conferință de presă organizată de Roxana Gușu, ”mama” Caravanei Filmului Românesc. Calitatea supremă a  celebrei  interprete s-a dovedit a fi naturalețea. Nimic  epatant, sofisticat, artificial. Accepta să răspundă  la orice întrebare (unele de o naivitate înduioșătoare, altele  scormonitoare de intimitate), cu o degajare  demnă de invidiat. Instituise  o atmosferă  calmă, odihnitoare, ca într-o convorbire între fii și mamă sau între nepoți și bunică. Tocmai această naturalețe, combinată cu o miraculosul har  dăruit de providență, explică  rolurile memorabile  create  pe scenă și pe marele ecran. Asemenea personalități  nu cad ușor  pradă uitării  și un prim gest de a   asigura perenitate  îl face  Ion Moldovan, bun și constant prieten și confident  al actriței  pe care trebuie s-o fi cucerit grație  dragostei pentru arta interpretativă.

Încă de la primele pagini Draga este prezentată sub multiple ipostaze: gazdă ospitalieră în locuința sa de la Piatra Neamț, pricepută gospodină, maestră în arta culinară, creștină credincioasă tolerantă cu alte culte religioase, apărătoare infatigabilă a limbii române. Să adăugăm vorbele de duh ieșite din mintea și inima unei ființe de o sensibilitate  și profunzime pe care  mulți dintre noi nici nu le-am bănuit măcar. Și o  adeptă a gândirii sănătoase, optimiste, pledând pentru  selectarea din noianul amintirilor doar a celor vesele și frumoase. Sau generozitatea întruchipată, căci  făcea parte  dintre acele  rare  exemple umane cărora le face plăcere  mai mult să dăruiască  decât să primească. ”Eu am fost lăsată în lume să aduc bucurie și veselie în inimile oamenilor…”

 

Soliditatea unei moșteniri  teatrale

 

Ion Moldovan  reconstituie  cariera Dragăi Olteanu – Matei bazându-se  în primul rând  pe propriile ei mărturisiri.  Talentul s-a manifestat precoce.  Lecțiile  de balet fac parte dintr-un vis frumos. Apoi, în cursul liceal de la Brașov destinul a adus-o  în preajma altor două glorii, Silvia Popovici și Stela Popescu, împreună realizând  spectacole de amatori la Casa Armatei. În preajma admiterii la  IATC, altă întâmplare  semnificativă:”un flăcău înalt și slab, brunet, numai  zulufi, foarte singuratic și  deschis, îl chema Amza Pellea și era din Băilești”. Spectacolele realizate în studenție i-au rezervat roluri importante: femeia – comisar din ”Tragedia optimistă” sau personajul titular din ”Vassa Jeleznova”. Colegi de scenă: Mircea Albulescu, Leopoldina Bălănuță, Florin Piersic, Victor Rebengiuc, Silviu Stănculescu… După absolvire, prin concurs,  ajunge pe prima scenă a țării, la Teatrul Național din București. Actrița Valeria Gagealov își amintește:”Publicul nu putea s-o uite, pentru că  chiar și simpla prezență a ei pe scenă, cucerea… Draga era o flacără… Avea forță, avea umor… era extrem  de generoasă în a oferi din harul cu care era înzestrată”. Să joci în același spectacol cu Birlic, Giugaru, Finteșteanu, Calboreanu, surorile Cocea poate fi un vis. Dar totul  a fost realitate și Draga a avut ambiția, materializată, de a se ridica la înălțimea lor. 7 roluri interpretate pe scena Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC), 49 pe cea a Naționalului bucureștean. Pentru a fi credibil, dacă mai era nevoie, Ion Moldovan redă migălos  titlul fiecarei piese, însoțit de data premierei. Urmează rolurile și actorii, nume impresionante: Elvira Godeanu, Carmen Stănescu, Gheorghe Cozorici, Emanuel Petruț, Valeria Seciu, Adela Mărculescu și încă foarte mulți alții, toată generația de aur a  teatrului românesc. Însă nu doar  numele de actori impresionează. Cei mai buni regizori ai timpului și-au dat întreaga măsură la realizarea grandioaselor spectacole: Moni Ghelerter, Marietta Sadova, Ion Cojar, Sică Alexandrescu. Printre scenografi se numără Jules Perahim, Aurel Jiquidi, Constantin Piliuță… Numele care apar când este vorba de  ilustrația muzicală (Paul Urmuzescu, Henri Mălineanu), costume (Doina Levintza) sau coregrafie(Valentina  Massini) spun totul de la sine. Iată cum  Draga Olteanu –  Matei aduce  în spectacole, odată cu ea, o întreagă lume de celebrități. Repertoriul actriței  a fost extrem de variat, de la Moliere la Gogol și de la Barbu Ștefănescu Delavrancea la Ion Băieșu. Amintirile sunt  și ele copleșitoare. Într-o celebră  comedie Alexandru Giugaru îl interpreta pe Conul Leonida, Grigore Vasiliu Birlic  în travesti pe Eftimița iar Draga Olteanu, în rolul Saftei n-avea de rostit decât câteva replici. Departe de a se simți umilită, actrița a  înțeles în ce ”școală de  teatru” exersează cu ”o echipă fără pereche  de tălmăcitori și interpreți ai textelor lui Caragiale”.

 

”Eu sunt o cinematografistă…”

 

Întrebată ce i-a plăcut mai mult să facă, teatru sau film, Draga Olteanu –Matei  răspundea invariabil: film. Și a jucat în 50 de pelicule. Regizorii  o  preferau pentru  firul comic al vigurosului ei talent. Când era distribuită în roluri minore, din doar câteva replici crea un personaj verosimil, savuros, memorabil.  Să joci alături de Gina Patrichi, Toma Caragiu, Ștefan Mihăilescu – Brăila, Florin Piersic, Sebastian Papaiani, Ilarion Ciobanu și alții de aceeași anvergură, sub bagheta unor mari regizori precum Ion Popescu – Gopo, Sergiu Nicolaescu, N. Mărgineanu, Gheorghe Vitanidis, Geo Saizescu… să lași  în urma ta filme antologice, gen ”Toamna bobocilor”, ”Astă seară dansăm în familie”, ”Nea Mărin Miliardar”, iată  o probă concludentă  că nu ți-ai trăit viața în zadar. O confirmă critica de specialitate, prin voci autoritare (Adina Darian, Valerian Sava, Sanda Faur, Ecaterina Oproiu, Alice Mănoiu). Și aici Ion Moldovan ne răsfață  prin câteva anecdote care-și  au farmecul lor: o  călugăriță fumând în pauza filmărilor spre stupoarea trecătorilor sau învățarea limbii țigănești cu dicționare, dar mai ales cu ”meditații” luate de la florărese și puradeii lor. Succesul crește dintr-o admirabilă profesiune de credință:”Pelicula este sfântă: ea te arată, cu cruzime și  fără putință de a minți, cum ești, ce poți, cât poți. Filmul este document, este  urma pe care o lași după tine, el știe  cel mai bine  să te  păstreze exact, cinstit. Pătrunde  până în adâncurile tale și te dezvăluie tot, necruțător, el îți vede ca la microscop, și ghemul  de sentimente și fibra nervoasă”. Iar din  amintirile acestei îndrăgite  actrițe   se desprind  prețioase mărturii  despre   eminente personalități. Grigore Vasiliu Birlic beneficiind de un capitol special, apare ca  înzestrat cu o mare  energie creatoare, o fantezie  debordantă, uzând de gesturi, mișcări, priviri, grimase  care încântau  publicul. Avea un talent excepțional de a intui, de a simți personajul, un fler care-i  permitea să sondeze  cele mai  intime și mai ascunse cotloane sufletești.

Cartea lui Ion Moldovan  se încheie cu prezentarea câtorva ”caiete” din  arhiva  actriței. ”Caietul cu catrene”, adică epigrame, redă franchețea celei care spunea  direct ceea ce gândea.  ”Catrenele care flagelau viciile unor colegi erau  citite în față  chiar împricinaților, care, în funcție de  inteligență și de  simț al umorului se amuzau, ori, ofuscați, îi întorceau spatele.”.

Dar autoarea avea și un simț  autocritic. ”Caietul cu rețete” este  interesant nu atât  prin indicațiile culinare, cât  prin circumstanțele în  care au fost obținute,  narate cu deosebit șarm. Se adaugă desenele  personale cu tentă  caricaturală. Se vede că doar talentul veritabil îți conferă abilitatea de a  face din prozaicele  rețete artă literară.

De Draga, fie și în posteritate, nu te poți despărți niciodată! Trebuie  totuși să închei această  binevenită evocare și o voi face prin câteva  testamentare cuvinte de învățătură, lăsate de  marea actriță:”Prietenii adevărați rezistă la sinceritatea ta; cei  prefăcuți te vor părăsi dacă le spui adevărul, sau te vor urî” ; ”Modestia adevărată, firească, tăcută primește laude așa cum primește aerul și lumina, adică normal”; ”Planuri nu  mi-am făcut niciodată. Am fost  preocupată tot timpul  să fac ceva… Și, într-adevăr, nu am stat!”

Distribuie articolul!