SFÂNTUL     SPIRIDON,    FĂCĂTORUL   DE   MINUNI

Cică a plecat odată la drum Sf. Spiridon cu Sf. Petre, și cu Sânicoară. Apucându-i noaptea pe drum, ei au tras la un han să «mâie» noaptea acolo. Au băgat la grajd caii și măgarul, că Sf. Spiridon era călare pe un măgar. Fiindcă Sf. Spiridon era om « sec », ceilalți doi tovarăși se hotărîră să plece peste noapte singuri, iar pe Sf. Spiridon să-l lase la han. Și ca să nu-i mai poată prinde de pe urmă, să-i taie măgarul și să-l lase pe jos. Așa făcură. Dar noaptea, când intrară pe întunerec în grajd, în loc să taie capul măgarului, înemeriră la un cal de al lor, și-i tăie gâtul. Când văzură greșala, tăiară și măgarul, lăsându-i morți, cu capetele alături, iar ei încălecară amândoi pe același cal, cel care rămăsese zdravăn și… să te păzești!

Când se deșteptă Sf. Spiridon și văzu șiretenia tovarășilor lui, fuga la grajd să-și încalece măgarul, și să-i prindă din urmă, încă nu se luminase bine de ziuă. Când intră în grajd și văzu vitele omorîte, se luă cu mâinile de păr. Cum însă el era sfânt, luă capetele de alături și le puse la gâturi și minune, se și lipiră, și înviară dobitoacele pe cum fuseseră. Atât numai că, mai de întunerec, mai de răfuieală, sfântul pusese capul calului la măgar, și pe al măgarului la cal. Încălică pe cal, luă și măgarul alături, și… slughi- o după tovarăși. Când îi ajunse, ei se mirară ca de altă aia. — Ce, mă păcătoșilor, voi credeați că eu o să mă prăpădesc fără voi? — Uite, că eu tot ăla sunt. Iar voi tot niște prăpădiți rămâneți și niciodată n’aveți să călcați pe urmele mele, și să faceți ce fac eu. — Și ce brânză mare poți face tu, și noi nu putem? — Puteți face voi, dintr’un lucru, trei lucruri deosebite dintr’odată? — Asta nu se poate ! — Ba se poate, prea se poate ! — Cum ? — Uite cum , și, zicând aceasta, luă o cărămidă, și când o strânse puternic în mână fumul și vâlvoarea se ridicară ’n sus, apa giului în jos, iar huma îi rămase în mână. Dela întâmplarea cu capetele cailor și cu cărămida îi zice: Făcătorul de minuni. Și așa, calul de atunci a rămas cu capul mic, (față de mărimea lui) fiindcă e capul măgarului. Pe când măgarul, dimpotrivă, are capul foarte mare și urechile foarte lungi, pentru că n’au fost dela început ale lui, ci ale calului.    C. RĂDULESCU  CODIN,  REVISTA   ”ALBINA”, 1912

Doi colegi Ionuț, la puterea a doua!

Un echipaj rutier din cadrul Biroului Rutier  al Poliției Satu Mare a oprit un conducător auto care circula pe contrasens. Pentru această faptă, colegii i-au adus la cunoștință că legea prevede și obligativitatea aplicării măsurii complementare de suspendare a dreptului de a conduce pe drumurile publice.

În timp ce polițistul scria procesul verbal, conducătorul auto s-a prezentat la geam cu o bancnotă de 50 euro, “ca să fie bine, să nu fie rău”. Colegul nostru i-a spus să aștepte la mașină și să renunțe la intenția sa pentru că s-ar putea să îi complice existența. Însă șoferul, nu numai că nu a ținut cont de primul avertisment, dar s-a prezentat a doua oară cu o sumă de 100 euro și cu o insistență și mai mare.

În cele din urmă, polițiștii au solicitat intervenția structurii de anticorupție, ce l-a ridicat pe conducătorul auto, care nu a recunoscut nimic…până când a fost pus în fața imaginilor de pe bodycam-ul polițiștilor.

Acum, șoferul, nu numai că nu va avea dreptul de a conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de timp, dar va trebui să își gestioneze și dosarul penal pentru “dare de mită”.

Îi felicităm pe cei doi colegi, Ionuț la puterea a doua, pentru integritate și pentru modul în care au gestionat situația. Sperăm să nu fie uitați peste 2 luni când se vor acorda “Oscarurile” la IPJ Satu Mare!”   A  transmis  Sindicatul Europol