Motto: ”Pe morți nu-i căutați în mormânt, ci în inima voastră!”- Nicolae Iorga
Valeriu Filimon vede lumina vieţii pământeşti la 12 octombrie 1931, în Slănic Moldova, ca fiu al preotului Clement Filimon – licenţiat al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, ziduitor al bisericilor din Slănic-Băi (1929) şi Slănic-Cerdac (1932), preot militar pe frontul de Est, ulterior preot-maior la Regimentul de Gardă Regală şi, după desfiinţarea clerului militar, preot paroh la Biserica Mihai-Vodă din București, ctitoria Voievodului Mihai, unde a slujbit până în 1985, când Casa Domnului de pe Uranus a fost pribegită, la ordin tovărășesc…. Originea familiei dinspre tată se “sumețește” cu “antemergătorul” Ioachim Filimon, născut la Blăgești, de Bacău, în 1879 și hirotonit preot în 1904, la biserica parohială “Cuvioasa Parascheva”, din localitate, – ctitorie a căminarului Angheli Vali, popăsuit pe meleaguri moldave, tocmai de la Constantinopol.
Mama sa Zoia, învățătoare, va sluji învăţământului românesc cu gradul I şi „gradul de merit”. În perioada bucureşteană a fost director-adjunct la Liceul Aurel – Vlaicu, apoi directoare a Şcolii Generale de Fete nr. 26.
Ambii părinţi sunt copii de învăţători. Străbunicii după mamă şi după tată – învăţători. Străbunicul după bunica maternă nu a fost altul decât Pandele Iancu, şeful gărzii lui Cuza!
Şcoala primară „o face” la Slănic Moldova, iar studiile liceale sunt continuate la Liceul Militar din Chişinău şi la cel din Timişoara, până în 1947, când respectivele școli militare au fost desfiinţate.
Ultimele trei clase sunt absolvite la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti, în anul 1950.
Pe la finele lui ‘48, profesorul H. Sanielevici îi solicită poeziile de la Gazeta de perete a clasei, pentru a le multiplica și a fi recitate la spectacolele ce se dădeau la Ateneele Populare din Capitală.
Tot profesorului H. Sanielevici, directorul Aşezămintelor Culturale, îi datorează şi frecventarea Cenaclului „Theodor Neculuţă”, unde a fost recomandat scriitorului Grigore Băjenaru – faimos și iubit de elevi pentru romanul ”Cişmigiu & Company” -, preşedintele cenaclului, secondat fiind de Mihu Dragomir, Victor Tulbure, Petre Luscalov, Al. Gheorghiu – Pogoneşti.
E prezentat călduros de Grigore Băjenaru şi Petre Luscalov, participând la numeroase emisiuni radio, în cadrul rubricii „Viaţa cenaclurilor literare”.
După bacalaureatul „întâmplat” în iunie 1950, Valeriu Filimon debutează în pagina de poezie din revista „Flacăra”, – publicația oficială a Uniunii Scriitorilor (devenită, mai apoi, Gazeta literară).
A făcut parte din prima promoţie a Şcolii de Literatură „Mihai Eminescu”, avându-i colegi de seminar pe Dumitru Micu, Dionisie Şincan, Alexandru Oprea, Aurel Rău, Nicuţă Tănase, Florian Saioc, Aurel Covaci, Ilie Purcaru, Traian Filip şi Alexandru Andriţoiu – coleg de bancă. Visul său cel mare a fost să devină actor! În momente sublime, de calmă reverie, înconjurat de prieteni, recita, cu talent extraordinar, mai ales, din Shakespeare… Părinții l-au vrut absolvent de Politehnică, unde-a și frecventat vreo doi ani…
Între anii 1952 – 1957 a urmat Facultatea de Filologie, fiind coleg de promoţie cu Nichita Stănescu, Florenţa Albu, Doina Ciurea, Călin Căliman, Nicolae Ciobanu, Matei Călinescu, Eugen Simion. Despre prietenia şi relaţiile literare cu Nichita consemnează colegul de promoţie Nicolae Mohorea – Corni, în cartea „Amintiri cu Nichita Stănescu”, Editura Forum, Bucureşti, 1999.
După absolvirea facultăţii devine cadru didactic la Catedra de Literatură Universală, Teorie literară şi Folclor, avându-l ca şef de Catedră pe celebrul Tudor Vianu.
Din 1959 şi până în anul 1966, când este trimis ca lector de literatură română la Universitatea Carolingiană din Praga, începe să publice lucrări ştiinţifice în Analele Universităţii, în Revista de Filosofie a Academiei Române şi în Revista română pentru străinătate, în limbile engleză, germană, franceză şi rusă.
În anul universitar 1971 – 1972, deja renumitul dascăl universitar instituie Cursul de Poetică – unicul din țară, în toate facultățile de profil – curs frecventat mai târziu, cu „evlavie”, aş putea zice, şi de către subsemnatul…
Nu este membru de partid şi asta îi creează probleme. Cu greu este admis la examenele doctorale. Reuşeşte să-şi susţină doctoratul în Ştiinţe Filologice (Teoria literaturii), în decembrie 1974, cu tema „Poetica imaginarului românesc”, având ca referenţi pe Al. Dima, Al. Piru, Nicolae Balotă, Irina Eliade şi Al. Dimitriu – Păuşeşti. Referent principal a fost prof. dr. Al. Husar de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, cel ce avea să-i prefaţeze, peste ani, volumul „Poetica Imaginarului românesc”, Editura PACO, Bucureşti, 2001.
Lectorul universitar Valeriu Filimon îşi înscrie în palmares, de-a lungul timpului, numeroase colaborări ştiinţifice la rubrica „Dicţionar de istorie literară românească şi universală”, condusă cu pricepere şi clarviziune de Florin Pavlovici, iar la rubrica „Biografia unei capodopere” (redactor Doina Pap), colaborează cu scenariile: Lucreţiu – De rerum natura, George Coşbuc – Cântece de vitejie şi Octavian Goga – Cântece.
Între anii 1980–1984 a susţinut prelegeri în cadrul Universităţii Populare „Dalles”, pe următoarele teme: Istoria ideilor estetice, Poetici şi manifeste literare, Amprente stilistice la scriitori români şi Poetica imaginarului românesc, cu aplicaţii la Eminescu, Arghezi şi Blaga.
Din 1982*, (la un an de la decesul Agathei Grigorescu – Bacovia), la rugămintea lui Gabriel Bacovia, preia conducerea Cenaclului „George Bacovia”, care îşi ţinea şedinţele periodice în Casa Memorială din București.
Încă din aprilie 1990, înfiinţează, sub oblăduirea Rectoratului Universităţii din Bucureşti şi a Patriarhiei Române, Societatea Literară şi Teologală LOGOS, avându-i ca preşedinţi de onoare pe Al. Piru şi P.S. Costin Târgovişteanu, Vicar Patriarhal. Societatea s-a bucurat, permanent, de tot sprijinul său dezinteresat, la conceperea și stilizarea textelor de specialitate, la lansările de carte rară, prin prefeţele şi postfeţele pe care le-a ticluit, potrivit solicitărilor.
Maître Valerică nu mai este să calce lut şi “cuta frunții” sale universitare exemplare rămâne, astfel, azimutul de “lumină lină” pentru junimea literată chemată să descifreze taina Poeziei vrednic gândite şi ospeţite ca pe-„un extemporal de-nstrăinare”. A consemnat Dan Sandu
*Alături de Cenaclul ”George Bacovia” iată câteva din cenaclurile care activau în acei ani la București: ”Cenaclul de Luni”, condus de criticul literar Nicolae Manolescu; ”Junimea”, îndrumat de criticul literar Ovidiu S. Crohmălniceanu; ”Nicolae Labiş” condus de Eugen Barbu şi Ion Lotreanu; Cenaclul „Destine” condus de poeţii Victor Stan şi Ion Machidon; „Amurg sentimental”, condus de Ion Machidon şi prof. univ. Marcel Crihană; „Perpessicius” condus de prof. univ Marcel Crihană. De asemenea, în ”marele oraș al lui Bucur”, cu o activitate deosebită erau Cenaclul ”Lumina” (condus de criticul literar Constantin Sorescu), Cenaclul ”Numele Poetului”, condus de poetul Cezat Ivănescu, Cenaclul ”Ion Vinea” (coordonat de prof. Ștefania Popescu) precum și Cenaclul literar de la Ministerul de Interne condus de Constantin Atomii şi Geo Călugăru; Cenaclul ”Confluențe” al Suplimentului literar al ”Scânteii tineretului” (SLAST), Cenaclul ”Universitas”, coordonat de prof. univ. Mircea Martin, Cenaclului literar „Vasile Voiculescu” al medicilor şi farmaciştilor din București, Cenaclul ”Relief românesc” și altele. (I. Moraru)