Mai mult  de un motto:

         Că-i zice  COLOȘENCO  mă tot mir

         Căci  ENCO nu-i e de folos,

         Din câte-l știu eu depun gir

         Că-n rebus  este doar … COLOS!  (Epigramă de Nelu Vasile, jud. Gorj)

 La  ziua aniversară  a profesorului Serghei Coloșenco din Bârlad alăturăm celor mai sincere urări de sănătate și viață lungă, cu aceeași putere de muncă și …parfumul sărbătorii  revederii  absolvenților Universității ”Alexandru Ioan Cuza”, între care l-am regăsit  cu mult drag, împreună cu cei care au fost nu doar profesori de limba românească ci și critici literari, scriitori, gazetari, autori de ediții critice!

În vremea  bucuriilor  simple (text adaptat)

Curând, cei 50 de filologi vor accepta ca sunt Generația 101. Aventura intelectuală începuse în 1960, când Universitatea ieșeană sărbătorea Centenarul. Noi, absolvenții de odinioară ai Universității „Al.I.Cuza“, ne mai întâlnisem de câteva ori de-a lungul anilor. Unii ne-au întrebat ironic de ce după 48 de ani. Răspundem moromețian: „Pentru că timpul nu mai are răbdare!“. Depănarea amintirilor se face în goană, fără nicio ordine. Fiecare spune ce vrea, ascultă cine poate, dar nimeni nu se plânge că nu este luat în seamă. Nu se țin discursuri, nu se fac înscrieri la cuvânt. Informația circulă rapid, toți aflând totul. Cinci ani de facultate au fost cinci ani de viață adevărată trăită la cursuri, seminarii, biblioteci, serate în modestele cantine studentești, parcuri, teatru, operă și filarmonică. Fără vedetisme, fără fițoși! Adevărați camarazi pe frontul știintei. Era vremea bucuriilor simple. Cuvintele magiștrilor ne erau cumenicătura. Vibram și acum când îi evocam cu dragoste. Nume de aur pentru învățământul universitar din România: sobrul Gavril Istrati, decanul nostru, veșnic nemulțumitul Gheorghe Agavriloae, academicul Constantin Ciopraga, occidentalul Vasile Arvinte, sfătosul Ioan D. Laudat, renascentistul Alexandru Dima, ironicul Alexandru Husar, bonomul Dumitru Gafițeanu și alții la fel de dragi și de neuitat…

După cinci ani, cu amintirea marilor profesori în suflet, ne-am împrăştiat în şcoli mici şi mari, la sate şi la oraşe, şi nimeni dintre noi nu s-a plâns că e greu.

Ca o premieră, a urmat vizita la Muzeul Universității unde ne- am spovedit, am ciocnit o cupă de șampanie și am rasfoit, tot în premieră, o carte specială, scrisă de noi pentru noi, un admirabil remember despre ce ni s-a întâmplat important până acum…. Impunătorul volum de însemnări pentru minte și inimă se putea intitula la fel de bine „Mărturia unei generații“, chiar dacă un asemenea titlu a mai fost. Principalul truditor în selectarea materialului a fost colegul nostru Mircea Coloșenco. Acest volum de prezentare şi însemnări memorialistice, intitulat  ”Generaţia 101”, va duce mai departe povestea noastră cu multe picioare de plai. Mircea Coloşenco, Serghei Coloşenco, Doina Codreanu, Maricica Condrea, Lelia Motorga, Lucreţia Romete, Saveta Stoica merită pe deplin omagiul arghezian „Carte frumoasă,cinste cui te-a scris”..Am lăsat posterităţii un nume adunat pe-o carte!

Revederea  a demonstrat că suntem nişte învingători în lupta cu inerţia şi suntem pătrunşi de sentimentul misiunii duse până la capăt, ca slujitori ai limbii române în şcoala românească.

Orele de clasă sau intervenţiile jurnalistice le-am dorit încărcate cu românism şi dragoste de ţară. Mai toţi am rămas aici, ca nişte cantonieri de nădejde, veghind la păstrarea identităţii neamului. Armele noastre de temut au fost Eminescu, Creangă, Caragiale, Goga, Blaga, Eliade, Sadoveanu… Gaudeamus Igitur! Vivat Academia! Vivant Professores!     Vasile LEFTER, Generatia 101 Universitatea  Alexandru Ioan  Cuza Iași