Cu sprijinul Bibliotecii Centrale Universitare ”Lucian Blaga” din Cluj, care ne-a înlesnit parcurgerea revistei ”România Eroică” din februarie 1928, vom cunoaște lucruri înălțătoare din luptele Primului Război Mondial de pe văile Cașinului și Oituzului.  

În luptele dela Clăbuc, Zboina Neagră, Căpuşa, Faţa Coarnelor, Dealul Seciului, Măgura Caşinului, Muntele Războiul, Arşiţa, Feţişoara, piepturile soldaţilor şi ofiţerilor Reg. 13 Infanterie .,s ’au prefăcut în stânci” de granit împiedicând valul vrăjmaş să se reverse în vale. În fiecare arbore, în fiecare bolovan din aceste dealuri stă amintirea unui ostaş, care l-a îmbrăţişat şi călcat în cea mai înaltă sfinţire a vitejiei româneşti. În luptele dela Caşin Sub. Locot. Obreja Xenofon apune pentru vecie. Deşi  rănit şi cu bandajul pe umăr, urcă coasta munţilor susţinut de brancardieri îndemnând pe vitejii lui la luptă până la unul. În ziua de 5 Febr. 1917 moartea i-a  să rutat fruntea la porţile Caşinului. M. S. Regina Maria, cu ocazia vizitei pe front pentru a întări curajul soldaţilor prin curajul Său, a văzut mormântul proaspăt al acestui erou în curtea bisericei din Mânăstirea Caşin şi pentru ca memoria Sub. Locot. Obreja să fie slăvită şi cinstită a hotărât ridicarea unei cruci de piatră cu inscripţia; „Ostaşului care nu a ştiut ce este primejdia, întru apărarea pământului iubit al ţării sale, aceluia pe care, biruitor contra rănilor fatalitatea singură l-a răpit”. Reg. 13 Infanterie în luptele  dela C a ş i n ‘‘a pierdut un fiu”, pe Sub. Locot. Obreja însă a câştigat un erou care prin fapta lui vitejească, a înscris în cartea neamului cea mai frumoasă pagină de eroism.   Lt.-Col. Gr. Ionescu

Un alt erou al Văii Cașinului  a fost   Ștefan Petrovici, a cărui mormânt se află în curtea Bisericii Ortodoxe ”Adormirea Maicii Domnului”, din centrul comunei Cașin. El a căzut eroic în ziua de 31  iulie 1917.

 

Către Grozeşti (Valea Oituzului), unde privirea ţi se deschide în voe spre valea verde, câţi-va ostaşi credincioşi aduc flori şi coroane împletite la căpătâiul Comandantului lor Locot. Petrovici Ştefan un adevărat erou luptând şi murind ca un viteaz. În luptele dela Sticlăria pe când îşi conducea unitatea la asalt contra ultimelor coloane ale lui Makensen, un obuz venind cu un vâjâit de crivăţ şi spărgându-se cu sgomot asurzitor  în linia de luptă, rupe trupul tânărului Locotenent în mai multe bucăţi. Dela moartea sa în fiecare zi coroana de frunze de stejar dela mormântul său, este  schimbată de ostaşii pe care i-a comandat şi care ştiind să cinstească vitejia vin să se descopere în faţa acestui erou şi cu lacrimi în ochi îşi înalţă cugetele spre sufletul său de fanatic poet al idealului, şoptindu-i îndoliaţi. „Glorie ție tânăr erou“.  Locot.-C o l. Gr. lonescu

 

Iată cum au fost descrise confruntările militare de la Oituz

 

În luptele dela Oituz inamicul a suferit grele pierderi, de neînchipuit. Cu toată îngrămădirea de forţe, cu tot materialul de luptă, cu toate atacurile date zi şi noapte, precedate de o avalanşă de foc, inamicul nu a putut pătrunde la Oituz. Regimentul 13 Infanterie era la trecători. Pentru succesele obţinute au plătit cu sânge inimi de viteji. Maiorul Rositz Francisc Sub. Locot. Orăşanu, Sub. Locot. Mihăiliuc, 12  sergenţi, 25 Caporali şi 305 soldaţi. Aceşti eroi şi-au făcut pe deplin datoria şi cu piepturile lor au pus zid puhoiului năvalnic. Sub mesteacănul dela Păltiniş străluceşte în lumini de aur imaginile Sub. Locotenenţilor Tomida, Antonescu, şi Pocletaru precum şi a celor 4 sergenţi, 8 caporali şi 50 soldaţi. Pe creasta pleşuvă a dealului Cernica, în pădurea retezată de obuze, se ridică crucile ca un simbol, de credinţă pentru cei rămaşi a celor 10 sergenţi şi 250 soldaţi care cu modestele şi eroicele lor virtuţi, au contribuit la făurirea României Mari. În luminişul dela Brezoiu (Valea Oituzului) odihneşte pentra vecie sufletul eroului Panaitescu Gh., care deşi rănit a suit coama Cernica ca să ia parte la luptele dela Brezoiu şi cu un avânt fără seamăn a crezut că poate copleşi pe duşmani cu puţinii lui eroi. Soarta luptei în acea zi a fost vitregă Regimentului. Sub. Locot. Panaitescu a fost măcelărit de Bozniaci împreună cu 1 sergent şi 25 soldaţi. Pe lemnul crucilor dela Vrănceanu, Păltiniş, Cernica, Zirost, Brezoiu, s ’a scris istoria războiului, vitejia Reg. 13 Infanterie.

Spre voi, spre cei mai falnici, mai bravi şi mai iubiţi.

Ne înălţăm mândria şi lacrima curată,

Voi, ce-aţi căzut şi totuşi ştim bine că trăiţi

În clipa aceasta mare, de avânt şi de durere,

Cum ne-am putea deprinde cu gândul de-aţi pierit?

Cum să’nţelegem moartea, cănd gloria vă cere?

O ! Visul vrut-a jertfă şi jertfa s’a împlinit. (ss) Mircea Rădulescu L t. Col. G r. Ionescu.

Fotografii  document  din  colecțiile Bibliotecii „V.A. Urechia” Galați, cu Defilarea  trupelor Diviziei a  8  a , Onești , decembrie 2016