Cu mare durere în suflet anunțăm trecerea la cele veșnice a iubitului nostru coleg, domnul profesor GROZAVU DANIEL!!! Va rămâne veșnic în amintirea noastră profesorul de Matematică, colegul, poetul talentat! Suntem alături de familia mult încercată de această imensă pierdere ! Bunul Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace! Colegiul Național ”Grigore Moisil” Onești
În aceste clipe de adâncă durere este foarte greu să găsești un cuvânt pentru a mângâia tristețea despărțirii de un suflet deosebit! Faptele-i și vorbele frumoase rămân amintirile cele mai de preț pentru a nu uita pe profesorul Daniel Grozavu, care a dat mult entuziasm generațiilor de elevi din zona Oneștiului, unde a activat. Alături de gândurile de recunoștință ale elevilor săi rămân și strălucitoare pagini de literatură pe care distinsul profesor ”le-a desenat” pentru o veșnică neuitare!
După… început sau începutul după…
Pe 15 septembrie se dă binișor haina de la costum deoparte, pe 16 se bagă cu grijă mâna în buzunar, pe 17 se scoate cheia din buzunar, pe 18 se bagă cheia-n ușă, pe 19 se deschide ușa… și pentru că șoferul a obosit se intră într-un weekend prelungit… odihnă la scaun… la cap.
Pe 22 recapitulăm unde am rămas… eram rege… nu, eram învățat… nu, eram Budha… nu, aaaa… eram pe scaun. Doctor Oz ne spune sfătos, că scaunul maro este cel mai bun, cel mai sănătos. Pe 23 se introduce cheia-n contact, pe 24 se rotește cheia, pe 25 se așteptă stingerea luminilor de bord, pe 26… ura, se pornește motorul, pe 27 îl lăsăm să meargă la relanti și… pentru că șoferul a obosit se intră iarăși într-un weekend prelungit.
….Bagi a-ntâia, apoi a doua, a treia… nu mai ridica brusc piciorul de pe ambreiaj… a patra… nu vezi că o turezi prea tare… și când ajungi la 75 Km/oră și accelerezi să bagi într-a cincea… țac îți iese un purcel în față… frână, scârțâit de roți, mașina intră-n alunecare, faci un drift … și pac un fund de mașină aruncă purcelul în aer. Acesta face un flic-flac, urmat de un dublu axel cu triplu tulup și-și leapădă șoriciul prin aer (cacofonie cu miros de maț umplut taiat cu șișu’, de cârnaț, de vin cu caltaboș)… apoi sare… la carne mai puțină, iar la șuncă oricât, că oricum își ia cât îi trebuie…deci sare în afumătoare, pe grătar, în congelator… direct în vacanța de iarnă.
***
Prima zi de vacanță te trezești la opt, a doua zi la nouă, a treia la zece… ajungând spre finalul anemicei vacanțe să inversezi ziua cu noaptea..
Și cu toate astea parcă ești mereu obosit. Nici cea mai lungă noapte a anului nu-ți mai ajunge să te odihnești, nici somnul parcă nu mai este așa de odihnitor, iar când visezi cel mai frumos, sună cineva la ușă așa de disperat de zici că-l fugărește o haită de câini comunitari… care se întorc fericiți de la referendum. „Ne dați, ori nu ne dați!” Le dai, că doar nu o să te pui rău cu ei… ca să nu-ți înfunde yala cu scobitori, sau să nu-ți zgârie mașina. După ce le dai, te întorci fericit la pat… luneci ușor…ușurel… da’ răspundeți vreo unu’ la telefonul ăla… A, da, vă mulțumesc și dumneavoastră asemenea… „la mulți ani cu sănătate că-i mai bună decât toate”, sărbători fericite și cumătrului și finei și pisicii și… amantei cumătrului, pardon… nu… ea să aibă sărbători ilicite……daaa… aaaau pus și la noi niște candelabre de cimitir… sărbători fericite și vouă, sărut mâinile, sărut poimâinile și… răspoimâinile…pa… pa… paaa…
-Mama voastră cu urările voastre de doi lei, cu tot, că nu mai lăsați omu’ să doarmă…
-Da’ când să te sune măi uriciosule că-i șase seara, de unde să știe cumătra că ai devenit pasăre de noapte, o să stai singur mereu ca un huhurez de mhiezu’ nopții, mai bine sună-l și tu pe finu.
***
Fiecare an îl simți altfel. Mănânci mai ușor, bei mai puțin, încerci să dormi mai mult, dar de fapt dormi tot mai puțin, ca să te prindă treaz noul an, să te prindă bând și veselindu-te… mâncând porcul, ca întregul an să bei și să te veselești. Dar ți-e din ce în ce mai rău și parcă se vede mai aproape cimi… litura cimiliturii care a cimilitorit-o, cimilitorind-o s-o cimilitărească. Da… să trăiți!
M-am îngrășat, nu mă mai încap pantalonii de toamnă, așa că trec la oferta specială, pantalonii de iarnă cu bretele, am dureri stomacale, mi s-a umflat fierea, ficatul este și el prezent la apel, inima-mi palpită…
Hooo…oprește-te frate că nu-i lecția de anatomie, lasă să mai vorbească și ăștia mai tineri!
***
– Iar începe școala! Vai ce greu e să ne acomodăm.. Câte săptămâni mai avem până la vacanță?
-Patru săptămâni.
-Văleu, eu credeam că numai trei! Și planificarea o gândisem tot pentru trei.
-Planificarea gândurilor?
-A, nu… a lecțiilor.
-Ei săptamâna a patra dai și tu pe REE…lu..aaa..reee…
Deci până la urmă trezitul de dimineață și un program cât de cât regulat este leacul, antidotul care ca orice medicament, bineînțeles că are un gust amărui.
-Marș la muncă băi… să nu devii pinguin sau struț.
-Cum adică?
-Păi nu știi că pinguinul este o pasăre care de-atâta vacanță i-a crescut burtica și i-a fost greu să zboare și cum a auzit că înotul slăbește s-a apucat de înot… dar i-a plăcut așa de mult că nu s-a mai lăsat.
-Și struțul?
-Și struțul… numai că în deșert neavând nici ștrand nici sală, s-a pus pe alergat, fuga de răspundere, fuga de muncă, fuga de sarcini, fuga de poliție, fuga de autorități, fuga de copii, fuga de nevastă… dar de asta nu putea scăpa mereu așa că a inventat băgatul capului în nisip… măcar să nu mai audă…
Așa că la mulți ani… electorali fericiți!
Gata v- am lăsat, atât am avut de desenat…iar dacă v-a plăcut zugravu vă salută
Daniel Grozavu
PS: iar de nu v-a plăcut… eu tot vă salut.
„Dirigu’ de mate”
Nu m-am gândit niciodată că voi scrie, cândva, despre dascălii mei la trecut. Pe profesori îi știm neschimbați, fiindcă așa cum au fost cu noi patru ani pe băncile liceului, la fel au mai fost în alte serii de câte patru cu alți copii-adolescenți înainte, alți patru ani după, și alți patru, alți patru… și chiar dacă generațiile s-au schimbat, profesorii trebuie că au rămas la fel. Fiindcă ei vor fi întotdeauna neschimbați în amintirile noastre, de parcă rămân la aceeași vârstă.
Mult mai târziu am reușit să îi văd cu alți ochi, să îi înțeleg pe deplin. Acum, când am aflat că domnul profesor GROZAVU DANIEL nu mai este, mi s-a zguduit un pic lumea pentru că OMUL acesta, dirigintele meu „dirigu’ de mate” a fost profesorul care și-a lăsat amprenta definitiv asupra dezvoltării mele armonioase. Parte din ce sunt azi îi datorez dumnealui; celui care mi-a susținut scrisul și a crezut în proiectele mele; celui ce a citit poeziile mele cu versuri adolescentine și stângace și mi-a spus să fac treaba asta în continuare; celui ce m-a felicitat atunci când alți profesori au fost indiferenți. Un profesor al științelor exacte care a avut toată priceperea de a îndruma un elev pasionat de literatură!
Mi-a înțeles și toanele și a știut că trebuie să și mai absentez, astfel că m-a lăsat în pace când am fugit de integrale, structuri algebrice și polinoame. Avea o adaptabilitate sporită de a schimba lecția spontan sau activitățile orei de dirigenție, tocmai ca fiecare dintre noi să priceapă pentru ce se află acolo.
La cei 34-35 de ani ai săi pe atunci când eram noi elevi, ne-a oferit teorii a învățării diferite și nu ne-am întrebat niciodată de unde știe atâtea sau ce studii de psihopedagogie pune în valoare. Cert este că ne-a oferit o învățare motivantă și semnificativă, a încurajat lucrul în echipă, dar a fost întotdeauna atent și la nevoile individuale ale elevului. A știut despre fiecare în parte, iar la o ședință cu părinții, după primul an cu noi, a concluzionat că toți suntem buni. „Dacă unul e bun la matematică, un altul e pasionat de chimie, colegul lui de bancă joacă baschet, altul iubește literatura, unul pictează, și tot așa… Nu trebuie să fii bun la toate, doar că ei la un loc sunt toți buni. Eu nu am decât elevi buni!”, a menționat atunci… Drept dovadă, clasa dumnealui de 24 de elevi avea 20 de premianți la fiecare sfârșit de an școlar.
Mi-l amintesc în atâtea ipostaze că mi-e greu să spun dacă a fost mai mult tolerant sau mai mult sever, poate sensibil, creativ, pasionat, răbdător, cu un excelent simț al umorului, însă mi-e clar că „dirigu’ meu de mate” a fost un dascăl desăvârșit care a făcut cinste vocației îmbrățișate.
Rămas-bun, domnule diriginte GROZAVU DANIEL, grozavul meu profesor de matematică! Cerul va fi poezie curată cu dumneavoastră acolo…
Din generația milenialilor,
Ștefania Pușcalău, Elevă a Grupului Școlar „Gheorghe Asachi” Onești („Liceul de Arte și Meserii”) în perioada 1999-2003