Este un aforism scris de romancierul american John Steinbeck (laureat al Premiului Nobel în 1962), care menționează:”Călătoria este ca și căsnicia. Te înșeli amarnic dacă ai impresia că o poți controla!” Așa este și când ajungi ca să vezi locuri grandioase, cu arhitectură deosebită, ”copleșită de dantelăria timpului!”
În dorința de a afla frumuseți ale Portugaliei, poposim la ”Capela imperfectă” (fără acoperiș), din cadrul Mănăstirii Batalha. Aceasta se află în orașul Batalha (Batalia), care are o populație de 7 600 locuitori. A fost pe aici Marian Preda, iubitor de asemenea comori, care ne împărtășește câteva impresii și detalii despre aceste obiective turistice portugheze foarte vizitate:” Romanii, vizigoții, maurii, spaniolii și armatele lui Napoleon și-au lăsat amprenta peste această așezare, care se află la numai 21 de kilometri de Fatima, loc în care s-au petrecut minunile, de la început de secol XX. Mănăstirea Batalha a fost construită ca omagiu în urma victoriei repurtate de la Aljubarrotta, din 14 august 1385, contra trupelor regelui spaniol de Castilia. Războaiele au durat între anii 1383 – 1385, iar independența se datorează armatei lui Joao I, conduse de Nuno Alvarez Pereira, un comandant cu o strategie militară pilduitoare, care ulterior s-a călugarit. Lucrările au început în anul 1388, primind dispensa specială acordată de Papa Bonifaciu al IX-lea și au durat mai bine de 150 de ani, între secolele XIV – XVI. Planurile impunătoare au fost realizate de maestrul Afonso Domingues, cel care a reprezentat pentru prima dată dantelaria manuelină. În anul 1402, constructia a fost preluată de un alt arhitect erudit, Huguet, care, prin ideile sale a influențat implementarea elementelor gotice cu atingeri renascentiste, care se evidentiază prin construcția porților de la intrarea principală, Domul, Camera Capitoliului, Capela Fondatorului și o mare parte din Capela Imperfectă. La această mănăstire au fost și primele vitralii din Portugalia, care în unicitatea lor descrie Crucificarea lui Hristos.
Poarta boltită are în stânga și-n dreapta ei, cei 12 Apostoli, șase pe fiecare parte, prezentați pe un suport de montare în console complicate. Deasupra Apostolilor vedem o serie de figuri emblematice din lumea cerească: în primele două sunt arhivolte, fecioare, martiri și mărturisitori, precum și papi, episcopi, diaconi, călugări și mucenici, care invită pe cei din afară în interiorul bisericii. Dumnezeu, așezat în centru pe un tron, are mâna dreaptă ridicată invocând Trinitatea, iar mâna stângă apasă un glob. Această magnifică compoziție simbolistică este flancată adiacent cu cei patru Evangheliști, care stau pe scaune frumos dantelate-ornamentate manuelin. În stânga Domnului se află Sfântul Ioan cu vulturul și Sfântul Luca cu boul. În dreapta, în partea de sus se arată Sfântul Matei cu omul, având aripi, iar jos Sfântul Marcu are în fața sa un leu înaripat. Toată această grandioasă grupare sculpturală se termină cu încununarea Fecioarei Maria, încoronată de Iisus Hristos.”
Despre ”Capela Imperfectă” Marian Preda a notat în blogul său de călătorii:”Ea are formă octogonală și se află în spatele catedralei. Ea are arhitect tot pe maestrul Huguet, aflat în acea perioadă la apogeul carierei sale artistice și tehnice. Acesta a trasat două axe perpendiculare între ele și a descris un cerc, cu centrul la intersecția lor. Apoi, a împărțit cercul în opt părti egale, pe care le-a unit, obținând un octagon. După moartea regelui Joao I, din anul 1438, s-a pus capăt lucrărilor. În consecință, numele de <<Capela Imperfectă>>’ (sau… Capela Neterminata), vine de la faptul că aceasta nu are cupolă și din această perspectivă, construcția monumentală nu se apropie de perfecțiune. Interiorul bisericii are elemente caracterizate ca fiind de un gotic liniar, în care nervurile pătrund în secțiunile transversale, formând o geometrie rafinată a formelor care se intersectează. Pe de alta parte, stilul manuelin se recunoaște vizibil în trăsăturile gotice, fără a intra în contrast cu acestea. Din acele vremuri este și Monumentul dedicat eroilor din bătălia de la Aljubarrotta, pe care stă scris <<curajul și altruismul sunt întotdeauna o mare noblete!>>”.