RĂSFOIND   PRESA    STRĂINĂ – ”LA    JORNADA” (MEXIC)

Mazatlan – Mexic,  8 aprilie, la 11:07 (ora locală) Luna, Pământul și Soarele s-au aliniat, dând loc a ceea ce unii au descris drept un dans cosmic. Acest fapt a stârnit bucurie în rândul miilor de suflete care s-au adunat în Parcul Orașelor Surori al acestui punct turistic de pe Pacific. În momentul zenitului, ochelarii de protecție nu mai erau necesari, aici în Mexic fiind unul dintre puținele locuri din lume în care eclipsa a fost totală, ceea ce a permis să fie văzută direct în cele patru minute, cât a durat! A venit un extaz care a fost exprimat într-un grup de reacții și emoții. ”Uite ce frumusețe, uite ce frumusețe!”, i-a spus o femeie  cu vocea tremurândă și frântă, fiului ei, adolescent, care s-a lipit de mâna ei ca atunci când era un băiețel ce avea nevoie de protecție maternă. A încercat să se țină, dar a izbucnit în lacrimi fără să se oprească să privească cerul.

Tobele, percuțiile și trombonele caracteristice muzicii de bandă – recent ”insultate” din cauza tonurilor zgomotoase de către turiștii străini și de un puternic om de afaceri, așteptau cu nerăbdare sfârșitul  eclipsei, pentru a începe cu acordurile acestui gen tradițional mexican.

Când a apărut întunericul total, țipătul a fost asurzitor. O Lună înnegrită, încoronată de un halou de un alb atât de strălucitor, încât uneori părea aproape ridicată, a aterizat în cel mai înalt punct al cerului și și-a aruncat umbra asupra Mazatlánului. Mai întâi a venit vâlvă și, pe măsură ce secundele treceau, un calm în așteptare  a fost ”rupt”  de voci, hohote sau acțiuni trăite cu acest eveniment! E  greu de exprimat în cuvinte acel moment magic, când s-a  trecut de la tăcere la forfotă în câteva secunde. ”Țara trombonului și tobei” s-a făcut cunoscută prin sunete asurzitoare odată cu fenomenul  astronomic, observat în întregime. Fotografii nu au pierdut nicio clipă atenția asupra obiectivului fotografic, vrăjiți că întunericul scurt a permis apariția unor stele și a planetei Mercur.

Oamenilor nu le venea să creadă, mai ales celor mai tineri, care nu fuseseră niciodată martori la un fenomen ca acesta. „Este prima dată când văd o eclipsă de soare (totală). A fost incredibil! A fost minunat!, un moment cu totul special”, a spus Eva, în vârstă de 27 de ani și studentă la inginerie chimică la Universitatea Națională Autonomă din Mexic, care a călătorit din capitala țării. Datorită tinereții, ea a estimat că va vedea și următoarea  eclipsă…în 2052, menționând:” Da, vin!”

Temperatura ambiantă a scăzut în același timp în care a apărut întunericul total. Un vânt rece a suflat în timp ce păsările zburau nedumerite și în aceeași direcție: spre pământ. În același timp, la orizont, peste Marea Pacificului, au apărut tonurile roz ale aurei care au luminat intersecția dintre mare și cer. Evenimentul a afectat mareele, care au crescut ușor.  O aliniere extraordinară, neobișnuită, care se va repeta la  la mulți ani distanță. În Mexic nu se va întâmpla decât peste 28 de ani: la 30 martie 2052.

De pe scenă, atmosfera a fost însuflețită cu muzică de cameră, din coloana sonoră a unor filme iconice, științifico-fantastice, plasate în cosmos, precum ”Dunărea Albastră”. A fost  prezentată și ”o odisee a spațiului” –  o parte din coloana sonoră a filmului ” Războiul Stelelor”! Cu doar câteva secunde înainte de  eclipsa totală a apărut inelul cu diamante. În cele patru minute ale zenitului,  cu toții am putut  asista la apariția coroanei solare, inelul strălucitor care încorona Luna.. ”Când lumina a reapărut, păsările s-au întors în aer, au început să cânte, să mănânce. Foarte drăguț, frumos! Wow! Îmi dau fiori (când povestesc experiența). Știința este exactă, la momentele precise în care spune că totul se va întâmpla! Dar iată, s-a întâmplat; totul s-a mișcat în ordine. O frumusete!”, a declarat Natalie Gallón, de origine columbiană.

Potrivit autorităților locale, la Mazantlan s-au adunat  750 de mii de vizitatori pentru eclipsă, oameni din toată țara și dincolo de granițe. După patru minute  ale acestui  spectacol cosmic, nu se putea altfel, muzica tradițională  s-a auzit la decibeli mari din difuzoare. Au început acordurile și în același timp a început bailongo-ul, care a  devenit  un mare carnaval!                      Articol de   Emil Olivarez  Alonso