Mănăstirea Voroneț, situată în județul Suceava, România, este unul dintre cele mai renumite monumente de artă medievală românească. Fondată în 1488 de către Ștefan cel Mare, mănăstirea este cunoscută pentru frescele sale exterioare de un albastru intens, denumit „albastru de Voroneț”.
Cea mai celebră frescă este „Judecata de Apoi”, un exemplu remarcabil al artei bizantine. Mănăstirea este inclusă în patrimoniul UNESCO și atrage mii de turiști și pelerini, ea fiind ”destinația anului” în Bucovina.
Iată cum este prezentată internaiților această mănăstire:
”În centrul unui sat situat la poalele Carpaţilor, pe sobrul fond verde al pădurii de brazi, se ridică o biserică simplă cu pereţii exteriori ornaţi în fresce – Mănăstirea Voroneț. Edificiul pare un Evangheliar iluminat larg deschis. Astfel l-au vrut demult pictorii anonimi şi cei care au comandat aceste picturi: pereţii tapisaţi cu fresce trebuiau să figureze ochilor privitorilor , învăţătura Scripturii. Şi tot astfel se prezintă ea astăzi vizitatorilor din lumea întreagă, emoţionaţi să descopere, în mijlocul unei naturi armonioase, un edificiu încă mai armonios, ridicat de mai bine de 500 de ani de mâini inspirate exprimând credinţa şi lirismul lor în piatră şi culoare.
Biserica Mănăstirii Voroneţ este ctitoria slăvitului voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt construită în 1488 în numai trei luni şi trei săptămâni (din 26 mai la 14 septembrie).”
Tot pe site-ul Mănăstirea Voroneț.ro aflăm și câteva opinii despre arhitectura strălucită a acestei mănăstiri:
”Specialişti avizaţi apreciază că arhitectura sa este reprezentativă pentru stilul moldovenesc, fiind o sinteză originală şi specifică a unor caracteristici de sorginte bizantină (forma treflată sau triconică a absidelor naosului, împărţirea în altar, naos şi pronaos, sistemul de boltire) cu elemente aparţinând goticului târziu (înălţimea bisericii, contraforturile exterioare, chenarele uşilor şi ferestrelor în arc frânt, modul de tratare al pietrei cioplite). Peste acestea s-au suprapus, topindu-le într-un tot unitar de o frumuseţe unică, caracteristici ale artei autohtone (simplitatea şi caracterul intim al construcţiei, acoperişul ţuguiat de şindrilă traforată ca la casele de la ţară)”- Vasile DRĂGUŢ, personalitate de seamă, critic și istoric de artă
”Biserica Mănăstirii Voroneţ, corabie din piatră, plină de graţie, simplitate şi farmec, impune prin verticalitate, prin proporţii armonioase, prin soliditatea structurii, a zidurilor masive susţinute de contraforturi şi, mai ales, prin iscusita trecere de la corpul dreptunghiular al clădirii la absidele laterale şi la absida mare ce corespunde altarului, toate de formă semicirculară.”- prof. univ. dr. Corina POPA, istoric de artă.