31 AUGUST – ZIUA LIMBII ROMÂNE

FĂNUȘ NEAGU DESPRE LIMBA ROMÂNĂ

– Sunt subordonat fără condiţii neamului român, limbii române. Altă mândrie nu am.

– Eu sunt un mare cultivator al limbii române, o iubesc… eu cred că ea este axa rezistenţei noastre

– Pentru mine, limba română e distanţa dintre inimă şi umbra ei, care se numeşte suflet.

– Limba română e actul meu de naştere, eu sunt fiinţă sub măslinul ei, care rodeşte de două mii de ani, dreptul meu e să-i ţin dealul verde şi bătut de soare şi să stau în genunchi sub ploaia cântecelor ce ţâşnesc din ea.

– Pentru că ceea ce ne-a ținut vii și drepți și neîndurători pe Dunăre și Carpați este limba pe care-o vorbim, neschimbată în ființa ei din Bucovina și până la Marea Neagră.

Veche de două mii de ani și înnoindu-se după fiecare coasă, verde și dezmierdându-se în vânt, ca otava din iulie pe întinsele câmpii, în ea cerbii își sapă singuri fântâni, se coc înalte amfore pline cu miere strânsă din toate florile, își scutură umerii și clopoțeii stelele închipuite cu nemurire, pașii lunii se topesc uimiți de șoaptele răsarind din râuri și dintre ramuri de arin, melancolic cornul sună…

Una din tainele dăruirii noastre, dacă nu chiar cea mai de seama, e faptul c-am vorbit mereu aceeași limbă, înfricoșător de frumoasă chiar și după ce atâția dușmani ne-au tras pe roată sau ne-au fulgerat în tâmplă.

Nepieritoare în veci, noi toti îi aparținem deopotrivă, datori s-o împodobim cu slavă in toate zilele vieții.

– A vorbi și a scrie gramatical înseamnă a avea puncte cardinale. Gramatica e lumina limbii române.

Fără ea cuvintele ar fi cu ochii arși de uitare și si-ar pierde potecile.    ,,Insomnii de mătase” – Fănuș  Neagu (Articol realizat cu sprijinul doamnei Maria Peșu din Alexandria- jud. Teleorman)