Poem de octombrie – ”N-ai să-mi poți lua povestea”

Poem de  octombrie – ”N-ai să-mi poți lua povestea”
N-AI  SĂ-MI  POȚI  LUA   POVESTEA
Toamnă… ploaia-ți să mă bată, vântu-ți să mă biciuiască,
Să mă doară frunza-ți moartă, cu viața-mi să se-mpletească,
Să m-apese norii-ți grei, bruma-ți… carnea să mi-o ardă,
Toamnă… numai ce iubesc, ce iubesc… să nu se piardă!
*
Toamnă… ziua-ți fie rece, fie-ți… rece… mohorâtă,
Să mă doară câmpu-ți sterp și noaptea-ți posomorâtă,
Să-mi strivească plumbu-ți… visul, visul ce îl am să doară,
Toamnă… numai ce doresc, ce doresc… nicicând să piară!
*
Toamnă… frigu-ți să mă-mbrace, vinu-ți dulce să-mi lipsească,
Să mă doară codru-ți mut, codru-ți să nu-mi mai vorbească,
Să-mi închidă munții… calea, liniști… gura să-mi ferece,
Toamnă… numai ce mi-e drag, ce mi-e drag… să nu îmi plece!
*
Toamnă… noaptea-ți să m-apese, ramu-ți sec… ochii să-mi sece,
Să mă doară lunca-ți surdă, plânsu-mi… chipul să-mi înece,
Să nu-ți simt, vreodată, gustu-ți , toate-ți aibă-mi… gust de ceară,
Toamnă… numai ce ador, ce ador… să nu-mi dispară!
*
Toamnă… toate-s trecătoare, toți ne-ntoarcem în țărână,
N-ai să-mi poți lua povestea, frunza-mi care-o să rămână…
**********************************************
 Versuri de Ion Apostu, poet și publicist din Focșani
Foto, pictură  de   Leonid  Afremov 
Distribuie articolul!