MEDALION   LITERAR

 

Atunci când scrii îți găsești liniștea sufletească dar și o mare  mulțumire, ce vine parcă  dintr-o clipă îndepărtată! Care este cea  a prezentului, în armonie!

  O  seară  frumoasă și lectură plăcută a acestor gânduri împărtășite  de  Paula  Drăgușanu! Să ne bucurăm de toate momentele frumoase ale vieții!

 

Un alt fel de mine

 

 

 

Sunt o umbrelă închisă de culoare în sine,

Am luat arvună-un suflet incomplet

Parez cu dragostea cât pot de bine

Și în păcat și-n desuet.

 

 

 

Nu mă goniți de-aici, nu plec niciunde!

Că nimeni nu mă poate ridica,

Așa cum mă ridic eu prin cuvinte

Și-așa cum pot în ploaie eu, dansa!

 

 

 

Simt mov! Un apogeu al vieții

Plimbarea mea cu palmele pe rime,

Mă zbat să mor pe orizontul ceții

Trăind pe rând, iubirile sublime!

 

 

 

Paharul  rămâne  plin

 

 

Povestea serii este despre cum poți zâmbi vieții în timp ce umpli paharul.

Știu. Ai mâinile reci și tremură a nesiguranță. Dar paharul e al tău și nu ți-l ia nimeni!

Îl privești prin pereții de cristal, cauți sedimente și speri să nu fie, îl amesteci bine, îl ridici, lași nările să îi caute istoria cu rădăcini cu tot și îți umpli visele de îngeri.

Răspunsul e la tine.

Nu spune „Ia Doamne, paharul acesta de la mine!”

Nu căuta răspunsul în tratate prăfuite. Caută-te bine! În buzunare, în piept, pe umeri, în întrebările pe care încă nu ți le-ai pus. În… așteptări.

Toate pietrele de care te-ai lovit, s-au șlefuit de tine și acum sunt mărgele. Puse în pahar, nu fac decât să îl umple.

Și paharul e plin.

Întotdeauna!

E gol, doar dacă nu ai incercat să trăiești!

 

 

O  să  fie  bine

 

E doar ascuns soarele! Nu lipseşte de la întâlnire. Dar ne e dor de lumina lui caldă, lumină ce acum  e ascunsă în scame gri de plumb şi ceață.

Ieri ne-am întâlnit şi i-am spus că mi-e dor. De el. De primăvară! De vară…

Vreau să îmi crape mugurii, să înfloresc în patru zări, să înfrunzesc, să miros pământul lipit de tălpi!

Să las vântul să mă adulmece, trilurile încăldurite de iubire să picure boabe de fericire…

Să se coacă cireşele să îmi fac cercei, să culeg zmeură şi să îmi parfumez  sărutul, cu căpşuni, să îmi îmbujorez obrajii, să privesc albastrul printre crengi, să merg desculță până mă doare,  şi…să mă simt bogată!

Să simt ploaia caldă că îmi spală păcatele, să număr rândunelele în amurg, să îmi închipui că greierii îmi cântă doar mie şi să mor o vreme în parfumul liliacului, a teiului şi lavandei…dar să mă întorc şi să vă povestesc de raiul din mine, regăsit!

Însă am nevoie de soare!

…şi o să fie bine.           Texte literare scrise de  Paula  Drăgușanu, Fălticeni