PAGINI DE CREAȚIE
Alexis. T. Aeris (Alexandra Tabără) – GALAȚI
- Lumea se prăbușește; eu beau ceai. Ordinea începe acolo unde te oprești să o accepți.
- Amarul nu doare; mintea care îl gustă greșește rar.
- Plânsul ocupă mâini; acțiunea le eliberează.
- Fiecare fulg care cade are mai mult sens decât promisiunile inutile.
- Iarna nu e dușman; e revizie.
- Dulcele prost ales strică ritualul; adevărul nu cere zahăr.
- Ceaiul se termină, lumea se reconfigurează; tu deja ești un pas înainte.
- Stai drept. Nu pentru cei care privesc; pentru tine.
- Haosul nu te schimbă; tu alegi ce-l face relevant.
- Realitatea nu negociază; tu da.
- Tăcerea bine aleasă are mai multă greutate decât toate plânsetele lumii.
- Dacă apa fierbe, lucrurile încă funcționează. Restul e spectatorism.
- Emoțiile bine dozate nu cer martori.
- Fără zahăr, fără iluzii; amarul are precizie.
- Liniștea nu e absența; e controlul complet.
- Nu mai căuta explicații; ele apar doar când nu ai nevoie de ele.
- Ceaiul nu se împrăștie; lumile se reconstruiesc singure.
- Ironia e singura dulcegărie care nu te lasă la greu.
- Nu te teme de frig; el doar verifică structura.
- Fiecare gest simplu devine ritual dacă știi să-l recunoști.
- Există putere în actul de a nu reacționa; mai mult decât în orice furtună.
- Dacă supraviețuiești cu calm, lumea ta nu se mai prăbușește niciodată.
- Alegerea amarului e mai cinstită decât iluziile dulci.
- Fiecare fulg pierdut lasă loc pentru ce contează cu adevărat.
- Ordinea vine după recunoaștere, nu după le grele.. Lumea se prăbușește; eu beau ceai. Ordinea începe acolo unde te oprești să o accepți.
Legenda Iepurașului Curajos
Era odată un iepuraș cu urechi fine, care prindeau fiecare șoaptă a lumii. Toți spuneau despre el că e fricos, dar adevărul era altul: avea un dar – simțea și cele mai subtile umbre înaintea tuturor.
Într-o zi, i-a apărut în cale o poveste stranie despre vrăji și întuneric. Alții ar fi tremurat, dar iepurașul doar și-a ciulit urechile, a zâmbit și a spus:
„Aha, iar încearcă lumea să mă sperie. Dar eu nu sunt scena lor, eu sunt povestitorul.”
Și așa, în loc să fugă, și-a luat o cană de ceai cald, a privit luna și a transformat întunericul într-o poveste amuzantă, pe care ceilalți au ascultat-o cu gura căscată.
De atunci, ori de câte ori umbrele încearcă să-l înspăimânte, iepurașul doar își ridică mustățile și șoptește:
„Eu nu sunt fricos. Eu doar văd mai devreme decât voi. Și aleg să râd.”
Preferințele mele mici, dar adevărate
(după Wislawa Szymborska)
Prefer liniștea dinaintea ceaiului
și cea de după.
Prefer pisicile care se strecoară prin vise
celor care dorm în același loc mereu.
Prefer esarfele legate de vânt,
nu de gât.
Prefer stelele care nu se laudă că strălucesc.
Prefer hainele care poartă amintiri
unor haine care vor să fie remarcate.
Prefer să repar lucruri
în loc să le înlocuiesc.
Prefer să citesc începutul unei scrisori
decât un final anunțat.
Prefer oamenii care tac frumos.
Prefer cărțile care miros a bibliotecă
uitată.
Prefer să cred că fiecare tristețe
își caută o bancă liberă, nu o soluție.
Prefer oglinzile aburite
pentru că nu mă obligă să mă privesc.
Prefer sărbătorile inventate
celor din calendar.
Prefer o floare ofilită de iubire
unei flori crescute pentru poză.
Prefer trenurile întârziate,
pentru că mă obligă să stau.
Prefer întrebările care nu mă grăbesc să răspund.
Prefer dulapurile cu lucruri care nu mai există în lume.
Prefer să scriu despre umbre
decât să le alung.
Prefer să tac lângă cineva
decât să vorbesc pentru a umple golul.
Prefer inimile care nu se laudă că iubesc.
Prefer să nu închid ușile încuiate din mine.
Prefer să nu uit
că uneori, o amintire poate fi mai reală decât o zi întreagă! Aforisme, legendă și versuri de Alexis. T. Aeris (Alexandra Tabără) – GALAȚI