Oameni, gânduri și citate

 

MACII

Versuri de Magda Isanos

 

Ardeau ca nişte facle vii,

În vârf de firave tulpini.

Îşi înălţau râzând zglobii

Obrazul roşu dintre spini.

 

 

 

I-am adunat cu mâini avare,

Am rătăcit în seara blândă,

Umplându-mi braţele de floare

Învăpăiată şi plăpândă.

 

 

 

Şi m-am întors într-un târziu,

Departe câmpul rămânea,

Atât de singur şi pustiu

În urma mea.

 

 

 

Dar când acasă-am încercat

Să-i strâng într-un aprins buchet,

Toţi macii mei s-au scuturat

Ca nişte lacrimi pe parchet.

 

 

”MACII”  de Magda Isanos este o poezie despre frumusețea fragilă a clipei…

Macii, vii și luminoși în câmp, simbolizează emoțiile intense, tinerețea și libertatea.

Dorința eului liric de a-i păstra transformă însă frumusețea lor într-o tristețe delicată, iar petalele scuturate „ca niște lacrimi pe parchet” sugerează efemeritatea fericirii și neputința omului de a opri trecerea clipei. Poezia impresionează prin sensibilitate, imagini vizuale intense și o melancolie profundă.    Articol realizat cu sprijinul internautului Ady  Oana