”Ne bucurăm de fiecare dată  când vedem săli pline la Biblioteca Municipală ”Radu Rosetti”, dar nici nu se putea altfel, la evenimentele de prestigiu găzduite de această instituție! Constantin Tudose, un om  al locului, un om dedicat al satului Cașin, care vrea să lase ceva în urmă, lansează azi  volumul  <<Istoria unei școale rurale – de la începuturi, pân’ la timpuri cu gâlceavă>>. Domnul Constantin Tudose este un apropiat al bibliotecii oneștene, pe care îl felicităm pentru tot ceea ce face  pentru Cașin dar și pentru Valea Trotușului și pentru istoria locală!” Așa a deschis  directorul bibliotecii oneștene, Ionuț Tenie lansarea de carte care a avut loc în ziua de 17 octombrie, în fața unei aule  pline cu iubitori ai slovelor.  El a  predat ștafeta doamnei profesor doctor Emilia Boghiu (moderatoare a  evenimentului),  despre care a  menționat  că  este ”un om deosebit  ce a înviorat viața Oneștiului”!

Distinsa moderatoare ne-a făcut cunoștință cu   personalitățile prezente la  acest eveniment : prof. univ. dr. Ioan Opriș”, prof. univ. dr. Mircea Ciubotaru,  conf. univ. dr. Ioan Dănilă, prof. Vilică Munteanu. ”Interpolând”  vorba cronicarului Miron Costin (”să sparie gândul…”),  cu vremurile moderne, prof.  dr. Emilia Boghiu a  remarcat  un fapt  esențial despre noua carte  lansată:”Citind, am fost impresionată  de  volumul de muncă uriaș dar și de competențele foarte bine stăpânite  ale acestei cercetări. Iar faptul că  întregul discurs al cărții este la persoana a întâia  m-a dus cu gândul la ardeleni…  dar mi-a amintit   și de cuvintele lui Ion Neculce, cronicarul care își  strângea mîinile pentru Țara Moldovei…”

Dacă în aula bibliotecii oneștene, în frumosul decor pregătit al acestei lansări de carte tronau câteva bănci vechi – ale timpurilor! – pe ele ”strălucind” ediții vechi ale  unor manuale școlare, inclusiv un Ceaslov, deodată  totul a fost cuprins de o vibrație! De la tribună  s-a adresat celor prezenți domnul prof.  univ. dr. Ioan Opriș, personalitate marcantă a culturii românești. Domnia Sa a făcut o reverență  patronului spiritual al bibliotecii, Radu Rosetti, menționînd că ”toată cercetarea cetăților nistrene s-a făcut la îndemnul lui iar când Nicolae Iorga  a publicat Legea  Muzeelor și a Bibliotecilor Publice, Radu Rosetti a adus plusuri la expunerea de motive”. Cuprinzând într-o  privire întreaga Aulă  a bibliotecii  universitarul  Ioan Opriș a  declarat:”Pentru mine este un moment cu totul deosebit! Un om cu dar și har a făcut pentru Cașin o manifestare culturală de noi orizonturi pentru  cunoașterea mea! Un om care și-a animat comunitatea, făcând-o să-și regăsească rădăcina într-un mod  inedit și exemplar pentru toți. Chiar dacă  ne-am risipit, milioane,  în alte țări ale lumii, tot tânjim  după ceva de acasă. Așadar, cu atât mai mult  să prețuim ceea ce fac, puțini din păcate,  pentru a nu  se uita obârșia, cum minunat numește  autorul locul nașterii, izvorul  râului sau  locul de pornire a Mioriței. Constantin Tudose  are o voință  și o știință de a scormoni dovada, cu greu întrecută de cei care sunt formați  drept cercetători. Are o curiozitate  și un fel de a despica  cele descoperite remarcabile. A luminat ceea ce  toți ceilalți  au privit  cu ochii larg deschiși fără să vadă (Porțile  de lemn cu trei stâlpi și acoperiș, unica paradă a căruțelor cu coviltir din țară, Monumentul Obârșia Mioriței din acel unic loc de  întretăieri de drumuri  și ținuturi).”

Carte împotriva memoricidului

Confesiunea  distinsului  vorbitor  ne-a aprins un sentiment de mândrie când a subliniat că  autorul  noului volum ”are o limbă pe care eu, arrdeleanul, nu fac decât  să o invidiez! Iar în această ultimă carte  excelează, chiar dacă este o monografie. Prin întrebări cărora le știe răspunsul, ne ia și pe noi, cititorii, părtași, înainte de a citi argumentele și cu documente fotocopiate ori transcrise, face ca lucrarea să aibă  caracter științific, credibil.”  Și cu  o răbdare ”ardelenească”,  plină de acuratețe, ne-a deslușit reperele volumului realizat de Constantin Tudose:”Trăim o vreme în care  memoricidul este la ordinea zilei, când îngropăm trecutul cu voioșie, cu cafele domnești, cu țigări scumpe  și mâncăruri alese, când trecem indiferenți pe lângă monumente, când bunăstarea de zi cu zi nu cuprinde și istorie. Ei bine, domnul Tudose este de  altă părere și pune în fața consătenilor săi și a noastră o altă instituție, una pe care văd că o lepădăm, școala. În mod  repetat, autorul, redevenind școlar, prin propria mărturie, documente  sau apelând la istoria locală, îi invocă pe  cei fără de care satul, țara, n-ar fi dobândit  progres și bunăstare: corpul didactic, învățători, profesori, educatori. Citând documentele și coroborându-le cu  comentariile sale inspirate, se recompune  un tablou elocvent: aleși să-și slujească semenii, să-i lumineze, dascălii au dobândit  dreptul la memoria recunoscătoare a multor generații. Prin cartea de față cășunenii intră în istoria școlii românești, ocupând un loc central. Și aceasta pentru că autorul – cu un talent de invidiat –  a introdus în analiza sa, prin faptele școlare, pagini de evaluare încă neabordate  de istoriografia  noastră: legăturile și dependențele instituției cu comunitatea și cum s-a sprijinit aceasta  pe serviciile școlare, adică beneficiile aduse ei. Dar și relația școlii cu Biserica și cu administrația, mai ales cu Primăria.  Autorul s-a aplecat  asupra slujitorilor școlii cu multă și aparte înțelegere. Monografistul Constantin Tudose oferă astfel, prin a sa <<Istorie a unei școale rurale>>, în chip sfătos și onest, un exemplu pentru prea multele școli care nu au încă o asemenea lucrare. Acestea susțin identitatea unui anume loc și megieșii acestuia, iar prin rolul jucat, arată ce  rol de importanță vitală are  baza sistemului de învățământ. Autorul a adunat  argumente noi, verificate, prin care susține, adeseori în ton polemic, dreptul așezării sale la recunoștința națională”.

Prof. univ. dr. Ioan Opriș a concluzionat:” Impresionantul volum ne provoacă gândurile și privirea către rural. Acel spațiu care  încă mai deține  valorile perene ale românismului. O asemenea carte fără credință nu se putea scrie. Eu laud cartea ca pe o comoară ce ați făcut-o satului Cașin și nu numai! Nimeni în literatura de specialitate, n-a făcut o asemenea  carte până acum, care este fără discuție, cea mai documentată monografie  școlară din țara noastră”.

După aceste impresionante cuvinte, prin sfiiciunea –de fiecare dată – cuceritoare,  conf. univ. dr. Ioan Dănilă ne-a reliefat faptul că ” această carte  este unică, nu atât prin greutate (are peste 1000 de pagini) ci și prin conținut! Constantin Tudose este un spirit cavalcadian, consultând un fond  de arhivare atât de mare! Grigore Tabacaru, unul din cei mai mari pedagogi ai Bacăului, ce a creat  multe generații de absolvenți, solicita  acestora ca la absolvire să  redacteze monografia localității natale! Constantin Tudose parcă ar fi  fost elevul  lui Grigore Tabacaru! Această carte  este izvorâtă  dintr-un spirit autodidact iar  discursul său  este al unui ziarist, ce are toate atuu-urile  de a fi cronicar… Are aptitudini  scriitoricești… Cartea  datorează o temenea  înaintașului Neculai Pâslaru, cel care a realizat prima monografie a comunei Cașin. Iar autorul, ce dorește  ca școala românească să rămână la normalitate, ne duce, ne conduce și când crede că ne-am odihnit  reia firul Istoriei Școlii Cașin, <<o școală – modelu>>, într-o comunitate model!” Și a mai declarat un lucru esențial  conf. univ. dr. Ioan Dănilă:”În orice localitate  zace această materie primă! Trebuie să existe un stimul! Constantin Tudose este un fenomen! Dă Doamne să fie urmași!”

”Am vrut  să aflu ulița  satului…”

Prof. univ dr. Mircea Ciubotaru a adus la Onești frumusețea discursului universitar și a cercetătorului, în care ideile trebuie urmărite, în ”salba”  ce  leagă un colier. ”Tare multe lucruri aș vrea ca să spun despre această carte, având o experiență  că pot  să judec valoarea ei din mai multe perspective! Există o preocupare foarte veche pentru elaborarea monografiilor. Termenul s-a încetățenit  pentru că o monografie înseamnă o abordare completă dintr-un domeniu și presupune  ceea ce se cheamă  un talent de cercetător dublat cu unul de scriitor. Arareori aceste două calități se întâlnesc. Am în față  o carte  ce poate fi numită Monografia unei instituții!”, a declarat  universitarul ieșean evidențiind vocația de scriitor a lui Constantin Tudose.

Din rolul de moderatoare, prof. dr. Emilia Boghiu  a apreciat  că ”în forma cum e structurată cartea, se vede rigoare tehnică dar și talentul autorului. Într-adevăr suntem în fața unei lucrări remarcabile! Este impresionantă pentru câte documente  au fost cercetate  dar e important că aceste documente s-au păstrat!”

Prof. Vilică Munteanu, cel care a prezentat  în urmă cu mai bine de   13 ani la Școala de vară de la Izvorul Mureșului,  primul volum amplu  semnat de Constantin Tudose  – ”Porțile de lemn ale satului, Porțile sufletului”, a făcut cunoscută marea dorință de a cerceta documentele  vechi de către acest neobosit iscoditor. ”Prin cărțile pe care le-a realizat  se acoperă un biblioraft, iar Constantin Tudose  și prin acest volum ,,cu un har deosebit, și-a arătat valoarea în toată complexitatea ei”, a menționat prof. Vilică Munteanu, care a diriguit  mulți ani  conducerea Arhivelor Statului, Filiala  Bacău.

Participanții la lansarea volumului ”Istoria unei școale rurale – de la începuturi, pân’ la timpuri cu gâlceavă” au putut afla și un mesaj transmis de  prof. univ. dr. Vasile George Puiu: ”Constantin Tudose  este un cărturar neprihănit cultural, în sensul că lui i-a fost  hărăzită  o existență  în care scrisul său să fie unic. Nu seamănă cu alte scrisuri și nu datorează  nimănui nimic. Poate numai interiorul lui de bibliotecă, pe care a slujit-o  ca pe o biserică și din care s-a adăpat  cu apa vie a multor cărți  adevărate. Și el mai are ceva,  ce nimeni nu mai are. Poate că tainele  iubirii sale de carte îl fac un învrednicit al școalei pe care o iubește și o slujește cu  credințe  ale mărturisirii de sine… Cred că așezarea Cașin este în aceste momente, centrul  școalei românești în toată amploarea, dar îndeosebi în nuanțele ei legate  superb de oameni și timpuri, de toți școlarii cășuneni ale căror nume sunt scrise cu migală  documentară imensă. Și cu toată  venerabilitatea, numele atâtor dascăli, care rămân un exemplu de abnegație,  dăruire și competență în învățământul românesc”.

Cu fiorul unor puternice sentimente a vorbit despre acest volum și criticul de artă Iulian Bucur, de la Complexul Muzeal Județean”Iulian Antonescu” din Bacău. ”Totul despre  această școală este aici! Pentru anii care sunt parcurși cred că s-a oprit povestea!”, a menționat cunoscutul critic, el găsind  și un filon de frățietate în paginile acestui volum, subliniind că ”ideea de  fraternitate este despre  familie! Prin felul cum e scrisă  cartea, autorul e frate cu toți cititorii! Frățietatea e o artă a încrederii între oameni! Și, ei, frații  țin vie flacăra  încrederii între oameni!”

După exprimarea și din public  despre această carte – elogiu  pentru tot ce înseamnă învățământul la Cașin, a urmat un  moment plin de empatie! ”Să fac cele de cuviință – vă mulțumesc tuturor care ați venit azi, aici! Ce să vă spun eu? Am reușit prin scotocirea documentelor să mă împac cu generațiile trecute! Parcurgând foaie cu foaie și –s atâtea foi, mi-am dorit să aflu cât mai multe  despre  trecutul  școlii și al satului meu! Am vrut să aflu ulița satului; nu cea a fraților mai mari și nici a tatălui meu, ci aia dă dămult,   a bunilor și  străbunilor  noștri. Ș-am aflat-o! Da’ tot n-am ajuns la capătul… ei! De ce m-am oprit după 111 ani școlari ? Să las și altora șansa de a continua și a afla!”

A mai ”pecetluit” câteva vorbe Constantin Tudose:”Satul Cașin m-a îmbrățișat cu tot binele ce-l putea da. Am dat ceva înapoi? Ca  și dumneavoastră, cred că da…” Autorul a încheiat zicând:”Am scris  atât de mult că nu se  mai cade   ca să și vorbesc… mult!” Constantin Tudose a mulțumit familiei sale și a  menționat că ”acuratețea  grafică  se datorează Editurii  Vasile  Alecsandri din Bacău iar aspectul deosebit al cărții, Editurii Magic Print din Onești”.

Cu participanții ridicați în picioare și în puternicele aplauze ale acestora  prof. dr. Emilia Boghiu  a amintit  vorbele ”ca să fie cultură mai întâi trebuie să fie școală!”, ce aparțin primului ministru al Regatului Unit din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Winston  Churchill, distinsa  moderatoare  adăugând:”și oameni ca dumneavoastră!”       Ion Moraru , Foto Alin Asavei

* Lansarea  volumului  ”Istoria unei școale rurale – de la începuturi, pân’ la timpuri cu gâlceavă”  de  Constantin Tudose, a avut  loc sub egida Fundației Naționale  ”George Călinescu” din Onești cu sprijinul Bibliotecii Municipale ”Radu Rosetti”, a Universității ”Vasile Alecsandri” din Bacău, a Uniunii Ziariștilor din România – Filiala Bacău și a Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România.

* * Vom reveni asupra  cărții  ce-l are autor pe Constantin Tudose cu o recenzie – cercetare a Academiei Române prin Institutul A. D. Xenopol din Iași.