Am rugat Gândul să plece

Am rugat Gândul să plece

Numai cât venise bezmeticul din rătăcirile sale, îl văzui grăbit coborând la vale. Ah! Gândul meu, venea neastâmpăratul spre mine cu o viteză de ți se părea că rupe pământul în două sub picioarele sale.
Mai dăunăzi îl rugasem să iasă și să plece,  îmi făcuse capul căt o tolbă, nu stătea locului o secundă, era ca și argintul cel viu. Ba mă ducea la masa unde stătea comod calculatorul, ba la gătitul bucatelor, dar și acolo îmi impunea involuntar mânile în funcție, neavând liniște, nu mă lăsa bine să încep una, că mă și ducea în altă parte, și apoi unde? Spre calendarul ce-mi stătea în față, punându-mi ochii să alerge nebuni peste cifrele ce marcau zilele și săptămânile lunii. În aceeași clipă mă întorcea spre ecranul televizorului, spre ceasornicul de pe perete, apoi spre cel de pe brațul stâng, care mereu e grăbit cu două-trei minute special ca să nu întârzii niciodată spre unde îmi va fi destinată pornirea. Nebunul  de Gând, mă impunea să iau telefonul… apoi îmi punea pixul în mână ca să mai scriu despre ceva ce era rătăcit prin ungherele sale. Nici una, nici două, mi se zvârcolea ca să mă ducă acasă, la copii sau…la bătrânica din odaia celaltă.  Of, nu mai știam ce vroia Gândul, mergea prin mintea mea cu pași înmiiți, făcându-se simțiți de-a binelea…
Doamne,  mă întrebam cum de reușeam să mă țin de umbra lui? Uneori era împosibil, ba mă așeaza, mă ridica, mă cuprindea, mă facea să plâng, să râd, să alerg, ba chiar să și dansez la venirea unei melodii, aici, în această casă străină, între patru pereți. Avea grijă Gândul, ca nu cumva să uit tradiția dansului românesc. Și să vezi ce dans făceam, așa mai nebunesc, că doar nu erau ochii nimănui în preajmă, așa că… ”mișcarea zilnică, cel puțin treizeci minute, face bine sănătății.” Doamne să mă fi văzut cineva, ar fi zis că sunt nebună …ba nuuu, nu mă interesa ce ar fi spus cineva despre ceea ce ar fi văzut, știu doar una și bună, singurătatea nu divulgă niciodată secretele stăpânei, sunt sigură de aceasta. Mă oprisem, îmi sălta pieptul, respirația  îmi era pusă pe roate, zece minute de zbânțuială, era suficient pentru ziua dată, celelalte rămâneau a fi  recuperate în altă zi, doar nimănui nu trebuiea să explic câte minute făcusem și câte îmi mai rămase. Îmi lăsasem corpul, să cadă, ca și o cârpă, pe scaunul de alături, respirația fugară împingea coșul pieptului, ochii cuprinse minuntarul, secundarul rămânea în urma bătăilor de inimă…
Un zgomot spulberă Gândul de  oboseală, se părea că și respirația asculta mișcarea ce venea de după ușa ce căscase gura de-a binelea. Erau stăpânii… Mirosul plăcut a bucatelor ademenise interesul lor…
Doamne e foarte puțin ceea ce reușesc să descriu din activitatea  Gândului, comportarea lui față de mine în fiecare zi. Dacă aș reuși să-i redau toate mișcările sale, aș fi ”o secvență”, o microfază din viteza luminii, dar uite că rămân să fiu om, acea pământeană, cu bunul simț de-a executa toate poruncile lui! Ne e secret, mi se întâmplă să mă mai supăr pe neastâmpăratul și nesimțitul ăsta de Gând. Deseori  îl rog și mă-nchin în fața lui până la pământ, îl implor să iasă, să plece, să mă lase în pace, ducă-se unde vrea, dar el, netrebnicul face ce face și tot la mine se întoarce. E știut, este al meu și de  aceea își găsește limitele, trezindu-se uneori, fiind foarte atent cu mine…
Gândul meu, tu ești al meu, ce m-aș face fără tine? Aș fi seacă ca neghina, uite îți întind și mâna, haide vino! Gând ”ciuntit”, nebun, netrebnic, te iubesc la infinit!      Maria Tomița  Corini

O filă de biografie

Antonești…

Ia m-am născut și eu la o margine de sat, de mă urc pe prispa casei și privesc in valea adâncă,văd și-aud cum Prutul trece prea grăbit și tot aruncă apa între două palme, glas frumos din el ridică despre multe idealuri, si vorbește ne-ncetat despre anii săi trecuți, lunca sa și despre sat, despre oameni , despre dealuri… La o margine de sat cum vă spusei m-am născut, satul meu ca din povești, cine oare nu-l cunoaște se numește Antonești,
Avem drum ce leagă sate: Leca, Antonești, Toceni, ulicioare delicate ce cobor din porți spre drum, fiecare când pornește, mă refer la copilași, dimineața când se trezesc își iau ceaiul și ghiozdanul, și-apoi toți merg către scoală, unde îi așteaptă ea … colo în mijloc de sat. Are satul meu și baruri unde aleargă copilașii ce tot duc ”leuți” de-acasă pentru dulciuri și-alte daruri. Ce frumos! De lângă școală poți vedea cu ochiu-ndată, are satul pus în palmă colo-n vale și o baltă, apa cu strigăt din noi ce-o adună după ploi, fauna ei minunată e a ochilor lumină, dar se-ntâmplă câte-o dată, câte-un suflet blestemat să dea foc să ardă balta, cică…o-nnoiesc, e cam ciudat!
Satul, de bună măsură, are ”Casă de Cultură” și alături ca-ntr-o ie stă cumătra ”Primărie”. Ce-i la deal și ce-i la vale? Satul meu are o cale doar de-a merge în genunchi, cu juma strad’-asfaltată, alte drumuri și cărări îmbrăcate-s în noroi, după ploi. Neajunsuri…  Duce lumea-n lumea mare și se-ntorce înapoi, doar cu gândul, copilăria… Anii trec și avuția ne-ncălzește buzunarul nu-ndulcește ea amarul, cred, în fiecare suflet ca un clopot plânge glasul, o fi bine prin străini, dar străin ești la tot pasul…Satul are și oameni buni, foarte buni și-s gospodari, e mândrie pentru sat fără ei la sigur satul s-ar fi stins cu-adevărat! Si mai sunt părinți ce plâng lângă porțile uitate, ce-și așteaptă copilașii să vină din străinătate… Trist când satu-mbătrânește, dar ceva pare-am uitat, n-am greșit și n-am uitat, mai spre mijloc colo-n sat  bâzâie o albinuță, ba-s mai multe într-o curte unde e o grădiniță. Locul unde cresc vlăstare și se-nalță către floare, generația frumoasă, care…crește, crește, crește cu ea satu’-ntinerește!
După…învățătorii, profesorii îi iau de mână dându-le învățătură, carte multă și lumină. Fiecare ia ce poate și își duce mai departe viața și destinul său, ăsta este satul meu, sat frumos ca din povești, botezat e ANTONEȘTI cu parfum de trandafir din raionul Cantemir, fost cândva raionul Leova din Republica Moldova.      Aceeași Maria Tomița  Corini

Distribuie articolul!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata