Din dorința de a îmbogăți ”Amprenta de Onești” , pentru ca articolele de aici ”să fie pe sufletul cititorului”, a iubitorului lucrurilor frumoase și constructive … punem ”un pariu” că așa va fi! Din multitudinea blogurilor (de pe mai multe meridiane), cu care ”Amprenta de Onești” este în contact venim azi cu ”un buchet” nu numai să bucure ci și ”să sădească nerăbdarea” cititorilor până la viitoarea întâlnire cu astfel de articole.
Vă dorim lectură plăcută și… sunt binevenite comentariile!
Multe convingeri negative ne modelează felul in care percepem un anumit domeniu și rezultatele din el. Ele sunt “adevăruri” pentru mulți oameni, unele sigur că și pentru tine, dar pentru cei care trăiesc viața din plin, cu alte rezultate in acele domenii, ele sunt minciuni. Ceea ce crezi tu că este adevărul acționează ca niște filtre care distorsionează și limitează viziunea asupra a ceea ce este. Ca să schimbi ceva, al doilea pas (dupa cel de asumare a responsabilității pentru viața ta), este să conștientizezi și să iți asumi povestea pe care o rulezi in prezent in capul tău.
Mintea ta este o gradină fertilă in care cresc flori și buruieni. Trebuie să vezi buruienile, să le scoți și apoi să plantezi in loc alte flori sau gazon pentru o viață elegantă și armonioasă. Unele buruieni sunt: “viața e o luptă”; “trebuie să muncesc din greu pentru tot ce imi doresc”; “relațiile imi aduc suferința”; “oamenii rănesc”; “nu sunt destul de bun”; “nimeni nu mă apreciază”; “trebuie să fac totul de unul singur”; “scopul scuză mijloacele”; “bătrânețea e o povară”; “nimeni nu mă iubește”; “toți sunt amabili doar când au un interes” ș.a. Sună familiare? Ele sunt convingeri limitative, care iți răpesc bucuria, relațiile și vitalitatea.
Fară ele e ca atunci când ai băut un pahar de vin și te-ai relaxat. Până și mintea iți dă pace, iarba e mai verde și oamenii mai prietenoși. E o glumă: “De ce bei amice? Păi cum altfel ar ști prietenii mei că ii iubesc la ora 3 dimineața?“ Când punem pe pauză povestea care rulează in mintea noastră radiem in mod natural spontaneitate, umor, amabilitate, iubire. Sincer si fără efort. Pentru că ele sunt in natura noastră primordială noi nu trebuie să muncim ca să le creem, ci doar să dăm la o parte ce le ascunde. Autoarea acestor rânduri este Andreea Filip, ce a văzut că ” integritatea este o valoare și o virtute foarte pretioasă. Ea oferă un cadru pentru a ne trăi viața armonios și elegant. Iar atunci când suntem inconjurați de oameni care apreciază, onorează și trăiesc cu integritate, Viața funcționează, Proiectele funcționează, Relațiile funcționează. Oricând un domeniu nu functionează, este pentru că acolo lipsește Integritatea”.
Din ”Cafeneaua consumatorului”
Că trăim o eră consumeristă și că ne petrecem mult timp prin magazine online și offline, este un fapt știut. Spre deosebire de strămoșii noștri, care își preparau singuri alimentele esențiale (ouă, lapte, brânză, carne, făină, mălai, porumb, etc) și care își creau hainele singuri (prin țesere, croșetat, tricotat, croit), în zilele de azi cumpărăm absolut tot, de la o banală pungă de plastic la mașini, haine și alimente semipreparate. Pe piață apar fel de fel de obiecte interesante, care atrag atenția prin frumusețe, ne îndeamnă la joc, la descoperire și experimentare și care ne-au schimbat viața, de la modul în care ne petrecem timpul liber la modul în care ne creștem copiii. Acum doar câteva decenii, copiii se jucau cu maxim câteva jucării, aveau acces la o oră două de desene animate pe zi, uleiul și făina erau raționalizate. Și iată-ne în secolul 21! Copiii pot avea saci de jucării, dacă părinții au suficienți bani. Au la dispoziție zeci de canale de desene animate, hăinuțe create de diverși designeri, tablete, dulciuri de toate felurile. În afară de alimente, care pot fi preparate manual, nimic nu mai este creat în familie, ca pe vremuri. ”Învățați, învățați, învățați” s-a transformat în ”consumați, consumați, consumați”!
Iubitorii de animale își pot alinta patrupedele, peștii, păsările sau pisicile cu hrană specială, hăinuțe de iarnă, zgărzi și lese, colivii cu tot felul de accesorii. Iubitorii de mașini au la dispoziție sute de mărci de mașini, tipuri de motorizare, caroserii, culori, în funcție de puterea de cumpărare. Lumea s-a schimbat enorm față de acum câteva zeci de ani, însă nu doar în bine. Am nostalgia libertății de joacă fără a-mi fi teamă de mașini sau maidanezi, nostalgia timpului liber în care pot privi o floare fără a fi așteptată de diverse sarcini, nostalgia roșiilor de grădină, a brânzei de vacă preparată de bunici. Pe de altă parte, acele timpuri erau extrem de restrictive în multe sensuri. Nu prea aveai ce cumpăra gata făcut, iar dacă nu erai priceput la electronică, meșteșugărit și invenții nu te prea puteai distra într-un fel mai deosebit. Cu un voucher câștigat la SuperBlog 2018, am comandat, spre exemplu, un microscop pentru copii și o litieră acoperită. Pe vremuri, nici nu visam să am un microscop al meu, iar animalele trăiau doar afară, hrănite cu apă, pâine și resturi alimentare. Când am văzut prima oară prin microscop o celulă, eram deja la gimnaziu și trebuia să-mi aștept rândul după ceilalți colegi curioși. Acum însă aștept un microscop al meu, la care pot studia diverse substanțe, texturi, cu care pot descoperi lumea invizibilă ochiului uman. Inițial dorisem un telescop, dar este iarnă, este frig și luminile orașului descurajează orice tentativă de a studia corpurile cerești. La microscop însă, tot ceea ce este în jur devine de mii de ori mai mare și mai interesant, chiar dacă nu are aplicabilitate imediată.
Dacă aș avea un supliment de finanțe însă nu m-aș mai lovi de impedimente de niciun fel. O mașinuță m-ar conduce în timp scurt spre zone izolate, de unde aș privi cerul printr-un telescop. Datoriile ar fi plătite cât ai spune: ”iar n-am bani”! Pisica ar primi un companion, un pui de brac mic și frumos. Aș schimba mobila prin casă pentru a avea un spațiu de dormit mai mare. Aș cumpăra o grădină ca să pot cultiva cătină, smochine, goji sau măcar roșii de grădină și gulii.
Măcar atât a rămas neschimbat în mine de-a lungul acestor decenii de viață: visez mult. Între timp, realitatea își înfige colții în articulațiile mele, în mușchii obosiți și în mintea care începe să dea rateuri. Cumpăr mai mult, dar controlez mai puțin viața pe care o duc. Conștientă că unele lucruri nu se schimbă niciodată, mă resemnez cu gândul că timpul trece și ne ia cu el asemenea unei ape curgătoare…
Lasă un comentariu