RĂSFOIND PRESA STRĂINĂ,

”EL  ADELANTADO”  SEGOVIA

O asistentă segoviană care lucrează la Complexul de sănătate din Segovia, în vârstă de 29 de ani și care preferă să rămână anonimă, ca și imensitatea profesioniștilor din domeniul sănătății,  ce luptă în primul rând împotriva coronavirusului, a asigurat că „un semn minim”  de la un pacientul afectat „îți dă viață și speranță” să crezi că „da poți” să pui capăt acestui virus!

Această asistentă, retrasă din serviciul obișnuit pentru a fi prezentă la pacienții confirmați cu coronavirus într-una din zonele autorizate ale complexului spitalic  Segovia, susține că se confruntă cu ceva „istoric”, deși recunoaște, în declarații pentru Europa Press, că zi de zi, întregul personal  cu care împarte la  rândul său toată activitatea de aici, se învârte în jurul unei explozii de sentimente conflictuale.

„Este un amestec de motivație și descurajare … Descurajare  pentru că vezi pacienți  la care  trec zilele și nu ajungi să vezi îmbunătățiri”, dar în același timp, „simți speranță pentru că o licărire îți dă viață! – un pacient  a deschis ochii după două zile și acest gest ne-a încurajat mult! A fost o motivație grozavă pentru a vedea că se pot întâmpla minuni!” Serviciul său este distribuit în patru ture de șase ore fiecare și în fiecare din aceste schimburi personalul de sănătate este format din două asistente, doi asistenți și un îngrijitor, pe lângă medicul de apel. În total, participă la 16 pacienți confirmați, adică persoane ale căror simptome nu necesită „în principiu” efectuarea resuscitării cardiopulmonare. Fiecare  moment „este o odiseea” și poartă „multă responsabilitate”, cu utilizarea materialelor de autoprotecție. „Există șase ore de disconfort , mult stres, căldură și sete, dar nu poți face nimic”, deoarece  echipamentul de protecție „în conformitate cu cel stabilite de Ministerul Sănătății din Spania, cuprinde  halat, jambiere, mănușă dublă , mască dublă, ochelari sau ecran protector și pălărie”.

Asistenta segoviană recunoaște că li s-a recomandat să facă o „oprire” de 15 minute pe tură dar au renunțat cu toții la luarea acestei pauze, pentru că   „va veni ziua când vor dispărea aceste situații extreme”,  ce au determinat  ca  „mai mult decât oricând toți să fim foarte uniți – personal medical, auxiliari sau paznici!”  La rândul său, această tânără se referă la faptul că pacienții „sunt singuri și complet izolați, deși există unele cazuri în care  atunci când afectați sunt soț și soție, ei  se află în  paturi alăturate . Mulți se simt abandonați și din acest motiv  personalul medical în sine caută formule și inițiative care să permită contactul telematic cu membrii familiei” . O  organizație non-profit „Scurtarea distanței”, oferă dispozitive „tablete”, atât la spitale, cât și la reședințe, astfel încât pacienții izolați și rezidenții să poată discuta cu familiile lor.

 O inițiativă  salutară

Iată și  o inițiativă a locuitorilor  unei așezări din Spania (Navas de Oro), reliefată chiar de  ei: ”Ne ridicăm dimineața și privim pe fereastră conform obiceiurilor fixe; să vedem cum este vremea!  Totul pare atât de normal, încât  parcă te copleșește, dar străzile sunt goale … Pulsul rutinei s-a oprit totuși,  calmul este aparent doar pentru că, în realitate, suntem mai conștienți de ceilalți ca niciodată. Comunicarea interpersonală s-a schimbat: pachetele apar pe  la uși și, dacă există, și pentru un moment scurt, o privire a cuiva, ochii noștri coincid – un salut scurt, degetele în sus și gata!
Această virtute – a salutului – care în opinia multora  a fost apreciată ca o slăbiciune în societatea noastră, dacă nu a fost într- atât întâlnită, este apreciată acum,  în zilele noastre prin mici detalii. Astfel, putem face  cumpărături pentru vârstnici,  să fim  conștienți de cei care trăiesc singuri… să  ne unim forțele pentru a colabora și a veni în sprijinul celor care au nevoie.

În Navas de Oro s-a înțeles bine despre ce este vorba și care sunt riscurile pe care  ni le asumăm, care sunt multe. Suntem  mândri că trăim aici și că putem aparține  unui mare proiect!  Cu oameni care pur și simplu colaborează financiar și personal,  cu toată dispoziția lor, fără a împiedica nimic… Toate  lucrurile  acestea sunt conduse de medicul satului, care spune ce tip de material este necesar pentru a răspunde nevoilor personalului nostru de sănătate, al personalului rezidențial etc. E un proiect  în care un grup de femei nu au ezitat nicio clipă să se apuce de treabă. Există și cei care caută și caută material, dintre care tuburile vor servi pentru a realiza viziere care să îi protejeze pe cei care ne îngrijesc. În plus, există acei oameni minunați care au avut ideea unificării resurselor economice și umane, creând un cont bancar în care toți cei care doresc, vecinii și nerezidenții din Navas de Oro  fac donații și astfel să poată continua lucrurile… Vrem ca toți angajații noștri din sănătate, personalul de aplicare a legii și restul personalului care are grijă de bătrânii noștri să fie protejați împotriva acestui virus să oprească infecțiile și să iasă din această criză de sănătate  ca o comunitate mai consolidată și mai unită ca niciodată.
Până acum au fost produse peste 500 de  halate  medicale , 600 de ecrane de protecție, 2.000 de măști refolosibile și de unică folosință,  300 de șorțuri și toate au ajuns la unitățile medicale din jur.

Și un mesaj…

De la José Luís García Ruiz : ”De la umilul meu birou, la care metaforele sunt în război,  în  sensul cuvintelor  adunate de mine,  vreau să-mi aduc solidaritatea cu toți oamenii care se află pe prima linie, luptând cu depunerea unor enorme eforturi împotriva unui inamic invizibil, invadator tăcut,. Ei luptă doar cu arme ale profesiei lor, cu scuturile simțului responsabilității și cu strategia științei și a conștiinței, participând într-o grabă din tranșeele umanității până la datoria din momentele  stării de alarmă!

Acest adversar ostil testează rezistența tuturor baricadelor corpului uman, cu sârmă ghimpată, rătăcind în singurătate, fără scrupule sau considerație și are aliatul <<în spatele închisorii>> oamenilor, ce sunt bombardati și mai mult cu asediul lui, cu  epidemia psihologică de frică cu care fiecare trebuie să lupte …

Din acest motiv, vreau din aceste rânduri simple să încurajez pe fiecare  să reziste cu răbdare, prudență și respectare, respectând ordinele celor care conduc lupta pentru victorie. Așa că,  atunci când auziți plictiseala plictisită, când lenea începe să lucreze pe pereții   <<căscării>>, prin toate colțurile casei, purtați sabia înțelepciunii pe care nu ați descoperit-o niciodată  pentru  <<a dizolva>> chinul ușor care învăluie orele grele mereu cu sănătate și seninătate.  Alăturați-vă protocoalelor în vigoare, pentru că, singur, nu câștigați luptele și cu atât mai puțin căutați doar pentru voi înșivă!”