”Poezia lui Dan Sandu este o lungă  litanie pe marginea existenței, configurând un poet ce face din trecut o religie, icoană a sufletului”.   Prof. Eugen Budău

Omul  cu umbra zdrobită

 

Noaptea a spart o sticlă de parfum – aproape

luna poetului își aruncă

umbra prin lume ”…se face uitare

înger negru de absență… / ”  vă rog

să nu mai credeți aceste versuri

sunt pură minciună  ”…a lor e minciuna

veți spune

”ai mei sunt săracii plângând”

”… amăgit țipătul nopții lovit de trotuar…”

aceste versuri

sunt pură minciună – desigur

luna poetului se vinde

cu degetele zdrobite  cu obrazul sulemenit

gata să bea pentru orice victorie

închipuită

o poete gârbov copac într-un ev mediu

contemporan  politruci fără haz / vipuri

mârlane

pulberea statuilor  tristă

”gâturi de lebădă se bălăcesc

în cerneală de emoție

atunci poemele mele  sunt semne de

întrebare…”             Versuri  de Dan Sandu

 

Elogiu prieteniei  veșnice

 

Şapte ani fără Eugen Budău, adică, fără Boier Evghenie…

 

Reiau cu aceeaşi durere:  Te-am alintat şi te-am poreclit cu drag de când te ştiu, şi tu, ca să nu rămâi mai prejos, te moldoveneai în dulcele şi potolitul tău ghers şi mă “făceai” “homo ruralis” şi “patriarh” de la Berzunţii Bacăului şi mă îndrăgeai cu prea multă şi, poate, nemeritată prietenie! Ultima oară când ţi-am scris, îţi spuneam cam aşa: “N-ai mai fost demult pe la mine… Mă întrebai ce-mi mai face chinovia unde mă nevoiesc cu cele lumeşti. Ti-ai amintit de mere busuioce şi de gutui mofturoase odihnind frumos prin ocniţe şi prin firide, alături de multele (şi prea puţinele) mele cărţi aşteptând Trecerea. Şi ele sunt cam  triste pentru că le este dor de-acasă. Poate că-ntr-o zi…” Şi ţi-am mai spus: “Încă o sută de ani să trăieşti (şi eu să număr) şi caută să fii sănătos, mai ales pentru ceilalţi!”

Azi necuvintele ne încleştează gura şi ne usucă sufletul: pentru că  “nicio moarte nu-i amară ca moartea de primăvară…”

………………………………………………………………………………………………………………………………

 

“ Nu pot să te uit… Doar imperfecţiunea clipei, atât de asemănătoare chipului meu, surâsului tău de DUPĂ, mi-a frânt nostalgia condeiului făurar de epistole, ca pe o durere amânată mereu pentru ieri. Am timp să mă gândesc la tine ca la un botez nenuntit, pentru că ştiu că suferi chiar şi Dincolo, bolnav fiind din cauza acelora….ce-ţi pângăresc memoria, tropotind nebuneşte pe amintirea sângelui tău nedrămuit în hăituirea himerei…

Din toate acestea înveţi. Mai întâi de toate înveţi să te mai birui încă şi încă, sub semnul unei lovituri nemeritate, care-ţi marchează fără de greş ucenicia firească într-ale morţii. Ştii c-ai rămas singur?  Inima ta poate fi trecută sub tăcere, dar nu furată şi vândută, asemenea inimilor prime întâmplate să spargă întuneric. Riscă! Nu-ţi pese de trupul tău adulmecat de gloanţele indiferenţei  şi fulgerat în umbra unui tipar de prefăcută bucurie! Obişnuieşte-te! Nu meriţi tu nedreptele tăceri! Îmi  vei trimite veşti prin fiecare fir de iarbă ce va primejdui fragilitatea pietroaielor de-a curmezişul răsărite, nedemn, târziu şi fără sens.Învinge-te! Le voi vorbi  uitucilor de  tine, îi vom ierta împreună. Ne vom uimi cu aceeaşi lipsă de scrisori, dragă Tu, respectând înţelegerea noastră: în loc de cuvinte, mai sigură… lacrima!

Cu prietenie,

Dan Sandu,

azi,

oare când,

Doamne?”

 

ȘI  CÂTEVA  GÂNDURI  ALESE  DE  DAN  SANDU

Căsătoria  provine din dragoste aşa cum şi oţetul  provine din vin.

(Lord Byron)

Căsătoria este o legătură între o persoană care nu-şi aduce aminte niciodată aniversările şi una care nu le uită   niciodată.

(Ogden Nash)

Când te căsătoreşti ai nevoie de un  martor. Ca la orice duel.

(Sacha Guitry).

Dragostea e ca duelul: dacă te atinge, te răneşte .
(Tristan Corbiere)

Cine ştie să descifreze privirile femeilor, nu mai are nimic de învăţat.

(William Shakespeare).

Bărbatul a  fost creat înaintea femeii ca să apuce să spună şi el câteva cuvinte fără să-l întrerupă nimeni.

(Jules Renard)

Bărbaţii vor să fie prima dragoste pentru femei, în timp ce femeile vor  să fie ultima dragoste pentru bărbaţi.
(Oscar  Wilde)

Plăcerea din dragoste ţine doar un moment,   durerea din dragoste ţine o veşnicie.

(Autor  necunoscut)

Când o femeie are darul de a tăcea, are precis şi alte calităţi ieşite din comun.

(Corneille)

Femeia nu poate trăi fără oxigen, iar bărbatul nu poate trăi fără femei.

(Pierre Desproges).

Dacă soţul şi soţia merg împreună pe stradă, cel care merge mai repede e mai supărat.

(Victor Borge)