Cu lumina sufletului pe tărâmul vieții veșnice

Cu lumina sufletului pe tărâmul vieții veșnice

”…Mai ieri, s-au ridicat la stele  ION CIUREA, ION BALCANASU, acum și EMI GHIOC…  Dumnezeu să-i odihnească în pace !” Acesta este  mesajul trist al profesorului Vicu Sbârcea la trecerea la ceruri a  unei mari personalități a Cașinului- Emilian  Ghioc!  Acest trist eveniment a fost  adus la cunoștința locuitorilor  Cașinului de către primarul  comunei – Daniel Soroiu. ”Dragi cășuneni, cu durere în suflet vă aduc la cunoștință, trecerea în neființă a ING. Emilian Ghioc fiul defunctilor învățători Ghioc, care au pus stiloul în mâna multor generații din comuna noastră! A făcut cinste localității noastre fiind un bun inginer în domeniul hidroelectricii în orașul Brașov, ieșind la pensie în funcția de director a Agenției de Mediu din același oraș, unde și-a desfășurat întreaga cariera profesionala!”

Date  mai în detaliu  despre Emilian Ghioc a însemnat pe pagina sa  de pe o rețea de socializare  inginerul Petre Marinescu, viceprimar al municipiului Tulcea: ”Emilian Ghioc provenea   dintr-o familie din comuna Cașin (județul Bacău): mama era învățătoare în comună, iar tatăl, după ce a fost prizonier de război și a stat în lagăr în U.R.S.S., revine în Cașin și este, de asemenea, încadrat ca învățător. În 1947, cei doi dau naștere singurului copil, Emilian Ghioc, pe care-l îndrumă către cele mai renumite școli din acea vreme.  Emilian Ghioc a absolvit, printre fruntașii promoției, Facultatea de Hidrotehnică din Iași (1973), după care este repartizat ca inginer stagiar la Oficiul de Gospodărire a Apelor Brașov. A participat la construirea Lacului de acumulare Tărlung, ulterior fiind numit șef de șantier. După finalizarea obiectivului care asigură apa potabilă a întregului oraș Brașov, este numit director adjunct la Oficiul de Gospodărire a Apelor (O.G.A.) Brașov. După 1989 este numit director la Agenția de Protecție a Mediului Brașov, funcție deținută până la pensie. A fost căsătorit cu Mariana Ghioc până în 1990, când a fost crunt încercat de soartă prin decesul soției. A reușit să își refacă viața cu Lucia Ghioc, alături de care a trăit până la sfârșitul vieții. Va dăinui în sufletele noastre amintirea de neşters a unei fiinţe deosebite!”

Inginerul Gheorghe Costea din  Cașin a declarat în aceste momente triste  ale despărțirii  de  Emilian Ghioc:”A fost un om crescut  în spiritul dascălilor vechi, un om muncitor,  ce a trecut prin multe greutăți. A suferit câteva intervenții chirurgicale… Emilian Ghioc  a contribuit la viața comunei, fiind cel care a  sponsorizat publicarea  și republicarea Monografiei comunei Cașin, realizată în anul 1938 de  N. Pâslaru. Emilian Ghioc a fost un om al timpurilor noastre!” Cu greu a găsit cuvintele  pentru un mesaj și Corneliu Beloiu, care întristat de această veste a menționat: ”Ne-a părăsit bunul meu prieten din copilărie, încheind conturile cu viața când incă mai avea multe de spus în această lume. Dumnezeu să-l ierte! Fie-i țărână ușoară!”

Un mesaj trist ajunge  la Cașin  de la Maria Brodner (Dragomir), profesor  pentru învățământ primar  la  Școala Gimnazială Vatra Moldoviței (județul Suceava) :” Am primit cu tristețe această veste. Nu l-am cunoscut personal pe domnul Emil, dar numele lui îmi este destul de familiar de la învățătoarea mea, doamna Ghioc. În vremea când eram eleva dumneaei, domnul Emil era student. Și-mi amintesc, copil fiind, că doamna deseori îi pronunța numele cu-atâta drag și cât de mândră era de el și ce mult se străduia ca să-i ofere totul, unicului copil! Doamna a părăsit această lume la o vârstă înaintată, domnul Emil ar mai fi avut timp! Se pare că dorul mamei a fost prea mare de l-a chemat la ea”.

Remarcăm că  familia Ghioc ”are rădăcinile”  între  cele mai vechi familii din Poiana Sărată, localitate  care în decursul timpului,  ”dincolo de santinelă”  și-a adus o contribuție deosebită în dezvoltarea zonei trotușene și nu numai. Și dacă este să amintim un fapt  sublim,  menționăm că mândria cea mai mare a învățătoarei Maria Ghioc era …  impozanta casă  de la Cașin, construită de meșterii din Poiana Sărată, cu respectarea arhitecturii locului!

Sufletul  deosebit al lui Emilian Ghioc, ”un profesionist deosebit, un om de o mare noblețe sufletească!” a fost apreciat  mult de Gheorghe Tănase (fost portar, în anii 1978 – 1984 la Gloria Buzău) dar  și de oamenii din sport.  Emilian Ghioc a fost un mare iubitor al fotbalului, fiul său Codrin și-a făcut junioratul la FC Brașov și la seniori a activat  la echipele Textila Prejmer și ICIM Brașov ca portar. Mai mult, Lucia Ghioc, soția celui care ne-a părăsit în aceste zile ale începutului de mai  în urma unui infarct, este o antrenoare cunoscută în orașul de la poalele Tâmpei – la Brașov, unde  pregătește  câteva grupe de copii la fotbal, în cadrul ACS SR Brașov. ”Micii stegari” au participat la multe competiții  sportive, antrenoarea Lucia Ghioc fiind convinsă că ”o echipă crește în valoare cu multă muncă și răbdare”.

Să notăm  și faptul că dragostea pentru fotbal a făcut ca  Emilian Ghioc să fie prezent la cele două întâlniri de la Cașin (desfășurate în luna august în ultimii doi ani), în care au fost evocate  clipele ce ”s-au înscris în istorie” ale echipei Măgura Cașin și cei ce  au jucat fotbal pe aceste meleaguri! ”Am fost fundaș central și am dat și goluri destule, când, elev de liceu, am jucat la această echipă! Am fost și la Bacău la o finală iar meciurile cu echipa din Mănăstirea Cașin erau cele mai palpitante”, a declarat Emilian Ghioc la aceste întâlniri. Cum timpul  așează  toate lucrurile, ing. Gheorghe Costea (organizator alături de  Ion  Cojocea Flintoacă, Dan Văleanu și alți ”oameni de suflet” ai  acțiunii  menționate), adresa  îndemnul ”să nu uităm că  acestea sunt clipe unice, se pot uita multe, dar aceste clipe, nu!”

Menționăm că  despărțirea de Emilian Ghioc, pornit pe drumul veșniciei, întristează sufletele multor oneșteni și locuitori ai Cașinului, cu toții adresând  sincere condolianțe familiei  îndurerate.

Distribuie articolul!