De câteva zile, liniştea provincială specifică municipiului Oneşti a fost zguduită de comiterea unui dublu asasinat, de către un om care acum este catalogat pe bună dreptate un criminal sadic, un monstru. Victimele sunt doi nevinovaţi ce executau o îndatorire de serviciu, care au murit fără să-şi poată explica motivul pentru care au fost omorâţi.

Imediat după această nefericită întâmplare, după comiterea acestei fapte abominabile, au apărut pe ecranele televizoarelor purtătorii de opinie, oamenii care îşi dau cu părerea, cei care se consideră atotştiutori, care probabil nu-şi dau seama că de multe ori sunt ridicoli prin ceea ce afirmă, sau poate că sunt conştienţi, dar pentru că sunt plătiţi să facă acest lucru, acceptă rolul de bufon. Sunt întotdeauna aceiaşi, parcă între ei şi postul de televiziune ar exista un contract. Sau poate, cine ştie, chiar există! Ei au misiunea de a transforma cazul pe care trebuie să-l comenteze, în ceva senzaţional, ceva nemaiîntâlnit. Noi, care îi vedem şi îi ascultăm, în cele mai multe cazuri, ca nişte oameni neavizaţi ce suntem, îi credem că spun adevărul, până la proba contrarie.

În cazul dublului asasinat de la Oneşti, nu a fost necesar să se străduie să-l transforme într-un caz senzaţional,  pentru că această însuşire există, dar s-au străduit să-l  dirijeze pe un anumit făgaş,  cu scopul de a ascunde adevăratele cauze care au generat nenorocirea, cine se face vinovat de efectul devastator produs şi ce trebuie făcut ca astfel de fapte să nu se mai întâmple. Gândesc că, poate, dacă prin intervenţia lor s-ar stopa producerea unor astfel de fapte, ei ar rămâne fără obiectul muncii şi ar fi trecuţi în şomaj! Zic şi eu, nu-mi dau seama!

Cert este că aceşti oameni de care am amintit, s-au repezit ca nişte vultani hămesiţi asupra autorului crimei, catalogându-l în fel şi chip, folosind interjecţii şi onomatopeie, precum şi asupra celor care aveau misiunea de a înlătura efectele cauzelor care stau la originea evenimentelor nefaste, adică a poliţiei. Nu ar fi lucru de mirare, dacă pentru a salva aparenţele, aceştia, ar acuza poliţia, alături de autor, pentru comiterea celor două crime. Prin aceasta ar îndepărta atenţia opiniei publice de la adevăratele cauze care au generat comiterea acestei fapte, iar autorii morali să-şi poată continua acţiunile lor subversive, ce au ca scop distrugerea sistemului de valori din România.

Tactica de a scoate vinovat pe cel mai slab este veche. Este mijlocul folosit dintotdeauna pentru a ascunde slăbiciunile sistemului social existent.

Revenind la cazul în discuţie, ar trebui să ne întrebăm ce l-a determinat pe acest om să comită o astfel de faptă, ce miracol l-a transformat în criminal cu sânge rece. Dacă ne întoarcem în timp, constatăm că Moroşan Gherorghe, criminalul, a fost un om normal, cu bunele şi relele lui, ca fiecare dintre noi. Ce l-a determinat să se transforme în criminal, a fost necazul soţiei lui, care în urmă cu mulţi ani, pe vremea când lucra ca gestionar la Chimcomplex S.A., a fost obligată să plătească o sumă exorbitantă de bani pentru a se acoperi o lipsă constatată în gestiunea sa. Neavând de unde plăti această sumă, s-a trecut la executarea silită, prin indisponibilizarea unor bunuri, printre care şi apartamentul în care locuia cu familia. Suma ce trebuia plătită şi neputinţa de a fi plătită, a transformat familia Moroşan într-o paria.

Nimeni nu-i credea când afirmau că nu numai Moroşan Aurelia, o biată femeie, este vinovată de paguba produsă, nimeni nu-i credea când susţineau că ea singură nu putea să facă să dispară o cantitate aşa de mare şi voluminoasă de materiale, nimeni nu s-a  întrebat de ce aceşti oameni cu atâta vehemenţă susţin, de atâţia ani de zile, că nu sunt singurii vinovaţi. Au avut tăria, până la un punct, să se lupte cu nedreptatea, chiar dacă vedeau că se luptă cu morile de vânt. Simplist, sec şi autoritar, fără a-şi pune prea multe întrebări, justiţia şi-a făcut datoria, apărând pe cel mai tare.

Neascultat de nimeni, batjocorit de toţi, Moroşan Gheorghe s-a transformat dintr-un om liniştit, în neliniştit şi în mod gradat în răzvrătit, apoi în monstru, punându-şi în practică ameninţările pe care le rostise public cu ceva timp în urmă şi pe care nimeni nu le-a luat în serios. Dureros că victimele sunt nişte oameni nevinovaţi, care nu au avut nicio legătură cu neînţelegerea existentă între familia Moroşan şi Chimcomplex S.A.

De comiterea dublului asasinat se face vinovat, în primul rând, sistemul social, guvernanţii, care prin sistemul legislativ ambiguu pe care l-au elaborat, a dat naştere la interpretări ce pot fi folosite de cei puternici pentru a-şi apăra interesele meschine, a intereselor de grup, iar cei necăjiţi, cei săraci, având în legislaţia existentă doar statut de victimă.

Dacă familia Moroşan ar fi fost ascultată şi s-ar fi verificat cu seriozitate afirmaţiile lor, dacă reprezentanţii justiţiei ar fi fost deschişi cu ei, le-ar fi explicat prevederile legale, le-ar fi pus la dispoziţie si le-ar fi înmânat documentele solicitate legal, altele ar fi fost concluziile, iar Gheorghe Moroşan nu s-ar fi transformat în monstru şi nu ar fi comis acest dublu asasinat.

Cei interesaţi să ascundă neajunsurile sistemului care au generat acest necaz, au folosit mijloacele mass-media pentru a îndrepta tunurile asupra poliţiei, cu scopul de a fi scoasă ”ţap ispăşitor” şi să se creadă că este singura vinovată de tragedia care s-a produs. Nu se vorbeşte nimic  sau aproape nimic, de judecători, procurori sau executori judecătoreşti! De ce? Nu cumva, domnilor, cei care umpleţi sticla televizorului cu explicaţiile dumneavoastră, uneori aberante, vă e frică de justiţie şi de reprezentanţii ei? Dacă este aşa, nu vă faceţi probleme, că adevărul va ieşi la iveală, când vă aşteptaţi mai puţin.

În acest caz, Moroşan nu a acuzat poliţia ca fiind vinovată de necazul lui, a solicitat lămuriri cu privire la actul de justiţie şi nişte documente elaborate de justiţie.

Poliţia are menirea de a înlătura efectele, iar cei ce conduc destinele ţării au obligaţia de a descoperi cauzele şi a lua măsuri pentru ca acestea să nu producă efecte.

Neputinţa şi interesul pe care îl aveţi în distrugerea României, vă determină să nu faceţi nimic pentru înlăturarea situaţiilor periculoase pentru noi şi pentru ţară. Sunteţi siguri că dacă poliţia reuşea să prevină acest dublu asasinat, mâine nu se va produce altul în altă parte a ţării? Ca să fiţi siguri sau aproape siguri, domnilor, care hotărâţi destinele acestui popor, acţionaţi pentru înlăturarea cauzelor nefaste, care produc efecte nefaste. Aşa vă veţi demonstra valoarea şi ataşamentul faţă de ţară şi popor.

Cazul dublului asasinat de la Oneşti a fost mană cerească pentru televiziunea aservită, iar pentru guvernanţi a fost spectacolul ieftin de care avea nevoie în această perioadă, când ţara freamătă pentru nemulţumirile create de actuala guvernare, pentru a îndepărta atenţia populaţiei, o perioadă de timp, de la neajunsurile existente.

Celebra zicală ,, pane et circenses” ( ”pâine şi circ”) prin care poetul latin Decimus Juvenatis satiriza practica împăraţilor Romei, în perioada când Împeriul Roman era în declin, de a oferi populaţiei spectacole de circ şi mâncare la terminarea spectacolului, reuşind astfel să potolească eventualele revolte, nu mai este valabilă astăzi, iar practica folosită de împăraţii Romei nu poate fi folosită, pentru a ne potoli furia, deoarece chiar dacă guvernanţii noştri pot oferi spectacole de circ sau pot transforma anumite evenimente neplăcute, gen asasinatul comis de Gheorghe Moroşan, în spectacol de circ, nu mai pot oferi pâinea, deoarece au sărăcit ţara în aşa hal, încât nu mai durează mult şi vom fi sclavi în propria noastră ţară.

Ioan Bărbunţoiu,  Onești

                    Autorul articolului  își asumă  toate opiniile prezentate.

 ”Amprenta de Onești”  publică articole referitoare la evenimentele din jur. Toate datele și opiniile prezentate  sunt publicate sub semnătura autorilor, care au responsabilitatea exactității  informațiilor  prezentate.