Soră iarbă, ce mai gândeşti?/ Şi, aere, tu,/ Prin câmpie, în caleşti,/ Lângă cerbul-vânt mă du. Soră iarbă, pe coline,/ Du-mă la un stog de dor,/ Leagă-mă încet de tine,/ Când să urc, când să cobor./ Fă-mă una-n rug cu via,/ Lasă-mă sub cer de nuci/ S-ascult din adânc pustia/ Tropotită de haiduci./ Zgomote din alte veacuri,/ Pe grumazul serii blând,/ Când prin stele mişcă...
