Ioan Prăjișteanu, la aniversarea a 70 de ani!

Ieri, 28 octombrie a fost o zi sublimă pentru  cultura băcăuană, poetul  Ioan Prăjișteanu, directorul revistei ”Plumb” (care apare la Bacău), a împlinit  70 de ani! Dincolo de dragostea cu care încurajează tinerele speranțe  să meargă cu încredere pe tărâmul  literaturii, dincolo de efortul susținut  cerut de revista ”Plumb” în realizarea fiecărui număr, Ioan Prăjișteanu este  omul de care se leagă  apariția, la Bacău, a  multor volume de proză, poezie și critică literară. De asemenea, frumoasele amintiri ale  iubitorilor condeiului băcăuan despre  moderna  tipografie  din orașul lui Bacovia, unde au văzut lumina tiparului  cărți emblematice pentru literatura română dar și ambientarea celor mai plăcute  discuții  ale oamenilor de litere  de pe aceste frumoase meleaguri moldave au în centru pe Ioan Prăjișteanu. Acest lucru l-a mărturisit și în versuri sărbătoritul  acestor zile: “În fiecare clipă / mă aflu în centrul unui cerc, / o constantă  indisolubilă, / prizonier al propriilor mărturisiri.// Păcatele  mele / s-au înșirat, / toate, / pe foi de hârtie  milimetrică; / mărgele negre / mimând  puritatea.// Mă supun  cercului / și  semnez cu speranța /  unei priviri furișate / dincolo de gard”

La acest moment aniversar  ”Amprenta de Onești” prezintă  un articol  semnat de   scriitorul Cornel Galben  în revista ”Pro Saeculum”, ce apare la Focșani. Cu meticulozitatea-i cunoscută pentru fiecare amănunt Cornel Galben surprinde în cel mai complet mod profilul omului de cultură Ioan Prăjișteanu, căruia îi urăm un sincer ”La Mulți Ani!”

IOAN  PRĂJIȘTEANU

Născut  28 octombrie 1951, în satul Schineni, comuna  Săucești, județul Bacău. Poet, publicist, editor, redactor, maistru tipograf. Este fiul familiei Iulia (n. Cezar) și Dumitru Prăjișteanu, agricultori. A copilărit în satul natal, începându-și studiile la Școala Schineni (1958-1966), cu învățătoarea Marcelica Ardeleanu, și continuându-le la ciclul gimnazial sub oblăduirea profesorului de limba română Ștefan Iancu, dirigintele clasei și cel care i-a inoculat dragostea pentru lectură. De acest minunat dascăl îl leagă cele mai frumoase momente din viața de elev, începând cu primele lecturi din Pinocchio, Amintiri din copilărie și sfârșind cu sfaturile necesare vieții. Prin intermediul fratelui mai mare, Mitică, elev atunci la Școala de Arte și Meserii, a descoperit Iliada și Odiseea, iar prin cel al colegului Costel Rusu, acum cetățean american din San Antonio, a fost la fel de fascinat de Mizerabilii, romanul pe care l-a citit în câteva nopți, la lumina felinarului. Dacă după absolvire nu a ajuns nici la seminar, cum își doreau mama și preotul catolic Ion Adămuț, nici la Liceul „Vasile Alecsandri”, recomandat de diriginte, ci la Școala Profesională de Poligrafie din cadrul Liceul „Dimitrie Cantemir” din București (1966-1969) se datorează tot cărților, în speță celor tipărite la Întreprinderea Poligrafică Bacău, care l-a și angajat, începând cu 27 iunie 1966. În perioada uceniciei bucureștene a debutat cu poezie în revista Litera (1968), colaborând apoi la ziarul Steagul roșu și, mai ales după 1990, la revistele Ateneu, Bucovina literară, Caiete de cenaclu (este și membru al colectivului de redacție), Citadela, Fântâna Blanduziei, Glasul națiunii (Chișinău), Glasul Bucovinei (Cernăuți), 13 Plus, Zburătorul, Meridianul Cultural Românesc, Spații culturale ș.a. Preocupat de formarea sa profesională, în 1980 a absolvit secția reală a Liceului „Lucrețiu Pătrășcanu” (actualul Colegiu Național „Gheorghe Vrănceanu”) și, după o primă tentativă de admitere la Facultatea de Subingineri din Bacău, urmează cursurile Școlii Tehnice de Maiștri Poligrafi „Dimitrie Marinescu” din București (1980-1982). Revine, de data aceasta ca maistru tipograf, tot la Poligrafia băcăuană, implicându-se în procesul tehnologic de tipărire și în activitățile culturale ale urbei lui Bacovia, ca membru activ al Cenaclului Artelor de la Casa de Cultură a Sindicatelor „Vasile Alecsandri”. Imediat după evenimentele din decembrie 1989 a fondat și redactat publicația de divertisment Magazin T, una dintre primele inițiative private din spațiul băcăuan, reușind, în absența fondurilor, să scoată de sub tipar 12 numere (1990-1991). Valorificând experiența câștigată, în 1992 a intrat pe piața cărții, punând bazele Editurii Plumb, pe care a condus-o, în calitate de redactor-șef, până în anul 2004. Având, de data aceasta, suportul financiar al Imprimeriei „Bacovia”, a editat peste 500 de titluri, lansând zeci de autori băcăuani și mai multe colecții, între care și „Pagini alese”, în cadrul căreia au apărut antologiile poetice semnate de Viorel Savin, Ion Tudor Iovian (contribuția sa constând și în selecția aprecierilor critice) și Octavian Voicu. Fără a privi cu jind la confrați, a debutat editorial la aproape trei decenii după ce îi apăruse prima poezie, încredințând cititorilor volumul Tăierea limbii (Editura Junimea, Iași, 1995, cu referințe critice pe coperta a IV-a de Constantin Dram). A publicat apoi, la intervale ce sfidează graba veleitarilor, alte trei volume de poeme: Impozit pe cuvinte, (Editura Plumb, Bacău, 2001, prefață de Ion Tudor Iovian), Umbră făr’ de contur (Editura ProPlumb, Bacău, 2007) și Prizonierul cercului (Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2011, prefață de Elena Pârlog). În calitate de editor sau de degustător de poezie și proză, a prefațat volumele Culorile copilăriei de Gheorghe Roman, Căpcăunul de Vasile Hristea și Sub soarele Ninivei de Ion Dinvale, dar a scris zeci de alte note și însemnări pe marginea aparițiilor editoriale, inserate îndeosebi în paginile revistei Plumb, pe care a fondat-o în martie 2006 și o conduce de atunci în calitate de director (redactor-șef, Petru Scutelnicu). Vocația sa de ctitor e probată peste numai un an, când, după o scurtă coabitare cu editurile băcăuane Melior (ianuarie-aprilie 2004, redactor) și Casa Scriitorilor (2004-2007, director), a fondat Editura ProPlumb, ducând pe alt plan ceea ce începuse la Editura Plumb, falimentată de noul patron al Imprimeriei „Bacovia”, care a pus la pământ și această prestigioasă unitate tipografică, pentru a face loc unui mall. Pensionându-se în septembrie 2010, a decis, la rându-i, în condițiile vitrege ale crizei economice, să suspende activitatea noii edituri, preferând să se ocupe doar de revista pe care a transformat-o, după primii doi ani de apariție, din trimestrial în lunarul ce s-a impus definitiv în revuistica românească. Prin paginile ei a debutat și sprijinit zeci de tineri, iar prin Premiile „Octavian Voicu”, pe care le-a inițiat, a răsplătit munca și cărțile scriitorilor băcăuani, căutând în acest sens sponsori și colaborări cu alte categorii de creatori, între care artiștii plastici au un loc aparte în sumarul fiecărui număr. Nelipsit de la principalele manifestări literare, atât în Bacău, cât și în alte localități ale țării ori în așezările românești din afara granițelor, a fost implicat în reușita unor concursuri și festivaluri de creație (Vasile Alecsandri, Nicolae Labiș, Eusebiu Camilar-Magda Isanos, Emil Botta, Rezonanțe udeștene ș.a.), acordând, de asemenea, premii și spații generoase pentru laureați. Prezent la activitățile cenaclurilor postdecembriste „Avangarda XXI(I)” și „Grigore Grandea”, de la fostul Club Letea, s-a numărat printre fondatorii Asociației Culturale „Octavian Voicu” și ai cenaclului omonim, militând în continuare pentru cultivarea memoriei regretatului scriitor, dar și a altor personalități din spațiul băcăuan și nu numai. Membru al Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor (2011) și al cenaclului acesteia, „George Bacovia”, a fost inclus în antologiile Creatori din Moldova de Mijloc (Editura Casa Scriitorilor, Bacău, 2005), Retrospective 2 (Editura Fundației Culturale Cancicov, Bacău, 2008), Bacăul cultural – 600. Antologia Plumb, 2008 (Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2008) și Sub semnul lui Bacovia: antologie pentru „mâine și mai mâine” (Editura Art Book, Bacău, 2015), fiind recompensat, la rându-i, cu menționarea în dicționarele ultimilor ani și cu diverse diplome, între cele recente amintind doar Diploma de Excelență a Festivalului Național de Poezie „Emil Botta” (2011) și Diploma Jubiliară a revistei Bucovina literară, acordată cu prilejul împlinirii a 70 de ani de la înființare (2011). S-a numărat, totodată, printre inițiatorii Festivalului Toamna Bacoviană, coordonând antologiile acestuia Şi plângă poeţii poema lor vană… (Editura Ateneul Scriitorilor, 2015) și E toamnă, e foșnet, e somn… (idem, 2016).   Articol  de Cornel Galben