„Cine știe ori gândește, / La anul, de mai trăiește!?”

Adesea îl auzeai pe domnul Vlase „fredonând” acest crâmpei de urătură, cu o expresie zâmbitoare a feței, dar și cu un oftat, atât de bine ascuns, încât îți inspira convingerea că el nu va pleca niciodată dintre noi! De fapt, așa și este, nici  nu are cum să ne părăsească, pentru că sufletul domniei sale este transformat în „frumos”, adică tot ceea ce este astăzi Ansamblul Folcloric „BUSUIOCUL” din Bacău. Ne-a dăruit totul: experiență,  talent, pasiune, moralitate, bunătate prin toate povețile și creațiile valoroase la care a muncit o viață și prin însăși „Boțul de aur”, așa cum numea  prestigiosul ansamblu, și a plecat să se odihnească, însă prezența sa va dăinui și va fi trăită prin emoția fiecăruia dintre cei care vor avea privilegiul de a împărtăși valorile incomensurabile create de-a lungul carierei sale artistice.

Este un gol imens pentru noi toți, MAESTRE PETRE VLASE, faptul că nu vă vom auzi glasul și nu vă vom avea ca reper în tot ceea ce facem! Ne va lipsi cu desăvârșire, chiar și ocara de care ne temeam uneori, știind că sub dojeneala bine meritată se ascundea dragoste, implicare și seriozitate.Nimic nu va mai fi la fel, însă vă promitem că vom păstra cu multa grijă tot ceea ce ați lăsat, iar în inimile și gândurule noastre veți fi prezent mereu, cu chipul omului plin de dăruire și bunătate privind la noi ca la proprii copii.

Somn liniștit, MAESTRE!

Cu prețuire, dragoste și venerație,

Membrii Ansamblului Folcloric „BUSUIOCUL”      Bacău

MESAJUL ÎPS  PĂRINTE  ARHIEPISCOP  IOACHIM  ADRESAT  FAMILIEI VLASE (MĂRGINENI, BACĂU), LA TRECEREA LA CELE VEȘNICE  ALE  DOMNULUI  PETRE  VLASE

Îndurerată și distinsă familie iubitoare de Hristos,

Am aflat cu durere de ieșirea din timpul efemer și intrarea în prezentul continuu al lui Dumnezeu, al sufletului preaiubitului nostru prieten, Petre Vlase, ctitorul bisericii „Sf. Apostoli” și a Crucii, care se ridică somptuos în preajma acesteia, pe o colină, supranumită acum „Meteora Bacăului”. (Acest ansamblu  bisericesc a devenit Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, metoc chiriarhal).

În parcursul său terestru acest OM a dat dovada de multă determinare și jertfă, știind  să promoveze valorile și tradițiile ținutului băcăuan și nu numai.

Acum, Dumnezeu l-a chemat la Sine, iar noi, cunoscându-i o parte din împlinirile și faptele lui bune, avem convingerea că sufletul lui nobil Dumnezeu îl va așeza în latura celor drepți, bucurându-se de „binele peren” pe care l-a tezaurizat în timpul trecător al vieții sale telurice.

Încredințez pe toti membrii familiei îndoliate de toată compasiunea și dragostea Noastră, rugând pe Dumnezeu să vă mângâie, așa cum știe El, și să vă păstreze pe toți întru iubirea Lui.

Vie să-i fie amintirea! Veșnica lui pomenire!