George  Coșbuc:”Scriu cu mai plăcere la amiază și seara, înainte de masă și mai ales noaptea de la 10 până după miezul nopții și mă odihnesc de munca scrisului or ducându-mă la cafenea să citesc reviste umoristice și varietăți prin gazete, or îmi caut vreun prieten glumeț și mă duc la vreo berărie. Mi-e groază de orice regularitate a timpului: nu hotărăsc niciodată nimic înainte și toate le las la bunul plac al momentului… Poeziile  mele le compun cântându-le și am atâtea melodii în cap câte poezii am scris. Ca să le pot cânta, or mă-nchid într-o odaie, or plec pe câmp, dar mai cu voie când  călătoresc cu trenul : stau afară pe platforma vagonului și acolo -mi bombănesc versurile în pace, căci zgomotul trenului  îmi covârșește cântecul”