”Întâlnești pe cineva și vezi o ușă frumoasă cu un număr de cupru în folie. Împingi, și există o cameră mică în spatele ei … cu rafturi plictisitoare și printre ele ghivece și ursuleți de pluș…. Și se întâmplă invers – deschizi o ușă zdrențuită, și există universul întreg: comete, planete, Calea Lactee. De obicei în spatele ușii este fie un coridor îngust și lung, fie un zid. Oricât ai bate în ușă, nu vei vedea decât o cărămidă surdă întinsă”, scria prozatoarea Liubov Romanova, în „Oamenii acoperișurilor”
Sunt uși în fața cărora așteptările nu sunt niciodată zadarnice!
Observăm la oameni ceea ce avem în noi… Da, uneori, la prima vedere deschizi o ușă obișnuită și există așa frumusețe, totul este la locul lui, totul este frumos, încât vrei să mergi mai departe. Și uneori deschizi ușa, dar e întuneric, noroi, vrei să ieși și să alergi imediat! La fel sunt şi oamenii. Sunt cei care cuprind tot universul și sunt cei care arată a ceva neștiut!
Există ceva adevăr în această comparație! Da! Toată lumea este ca o ușă închisă până când o deschizi. Și apoi totul este clar…! Iar în spate poți găsi adesea, ca într-o alegorie, lumea interioară adâncă a unei persoane.
”Ceea ce vezi în mine nu este al meu, este al tău. Al meu este ceea ce văd în tine!” ( Erich Maria Remarque). Fiecare om este un întreg univers. Singura intrebare este, aceasta :”ușa” rezonează cu ce este în jur? Capacitatea de a rezona cu oricine transforma orice ușă într-o intrare în univers! Este un dar de la Dumnezeu!
”Stau la ușă și bat: dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, intru și iau cina cu el și el cu Mine” – Apocalipsa 3:20
Caută universul în tine, nu în alții. Este doar plăcut să petreci timp, să împarți timpul liber cu cei interesați de același timp liber și să-și trăiască propria viață. ” Ușile se unesc frumos.. Închis, deschis… Și ce e în spatele lor !”
Fiecare ușă duce la camera stării tale de spirit
SUCCES ESTE ACOLO UNDE NE SALVĂM ȘI UNDE CONTINUĂM CU SUCCES….!!!
Nu putem conecta ușile cu oamenii! Dar de ce se destramă relațiile? De ce se despart oamenii care și-au dorit atât de mult să fie împreună la un moment dat? Există o mulțime de motive… Dar principalul lucru al lor este că nu mai vorbesc unul cu altul, înțeleg și cel mai important, încetează să se respecte și să aprecieze ceea ce au. Dacă în trecut puteau vorbi la telefon noaptea, se sărutau ore întregi și așteptau să se vadă mai mult decât ziua lor, Anul Nou și toate sărbătorile în general, deodată totul se schimbă! Pot să-și arate cu mândrie indiferența față de persoana pentru care chiar are sentimente…
La urma urmei, nimic nu e mai important decât familia în care te-ai născut și familia pe care o creezi… Bineînțeles că sunt și prieteni… Prieteni… Vor fi mereu cu tine dacă îți sunt prieteni dar o femeie poate pleca și de cele mai multe ori femeile părăsesc doar bărbații care le neglijează. Pentru ca acest lucru sa nu se intample, trebuie sa găsești un motiv în sine, să rezolvi complet tot ce stă la baza certei și a problemelor! Așa vei putea evita alte certuri și eventual despărțiri. Trebuie doar să-ți amintești începutul relației în timp, cum ai urmărit-o, cum ți-ai dorit-o, da, lasă să plece, doar așa există o cale de ieșire din orice ceartă… Cumpără-i florile preferate, o sticlă de șampanie, vino la ea chiar și noaptea târziu și îmbrățișează-o în tăcere… Nici măcar nu poți să-ți ceri scuze, ea va înțelege… Și acesta este fapta unui om care vrea să fie fericit…
Atunci poți spune: ”Te întâlnesc după cum te îmbraci, te văd plecând după cum arăți!” Și ce a scris Cehov – „ La om totul trebuie să fie frumos: şi faţa, şi îmbrăcămintea, şi sufletul, şi gândurile…. ” Oamenii nu sunt uși. Ușile sunt: noi, vechi, frumoase, urâte, închise, deschise… Iar oamenii sunt universuri: inconștienți, atrăgători, înfricoșători, studiabili și eterni.
Într-o poezie ce o are ca autoare pe Alena Gavenauskene-Kolosovskaya, citim:
”Oamenii sunt ca ușile: o singură crăpătură.
Oricine poate intra acolo într-o zi:
Cineva cu bunătate și zâmbet deschis,
Cineva ce este bun și complet fără chip!
Cineva intră în suflet fără să bată la ușă:
De distracție, sau poate de plictiseală.
I se pare că, dacă ușa este spartă,
Nu mai e important să bați la ușă.
Oamenii sunt ca ușile. Singuri sub gratii,
Nu le poți deschide cu chei simple!
Toți cei care vin după nume sunt cunoscuți.
Ei își amintesc de toți cei care bat la ei!
Oamenii sunt ca ușile!Acolo, ca într-un seif,
Sunt douăzeci de castele în același timp:
Cu un cod și cu un sistem complex.
Există labirinturi de scheme în sufletele lor!
Se încurcă singuri – unde este intrarea și unde este ieșirea?
Important e nu motivul pentru care ajung acolo
mai des, ci mofturile!
Le plac sufletele martirilor nevinovați!
Sau să te îmbolnăvească generos cu daruri!
Oamenii sunt ca ușile. Toată lumea este foarte diferită.
Mai rău e când intrarea în suflet e blocată.
Este imposibil să mai ajungi acolo :
Oamenii sunt pustnici în pivnițe.
Ei nu au acces la oameni și credință.
În casa cu ferestre și uși cu ziduri.
Sufletele pierdute mocnesc în neîncredere…
Acești oameni au nevoie în special de Dumnezeu…
Pentru a te ajuta să te deschizi, deschide!
Aceasta este adevărata fericire!”
Cu siguranță am vrea ca toate ușile să fie transparente! Atunci toată lumea ar ajunge unde trebuie și totul ar fi predeterminat, dar e plictisitor, predeterminarea e mereu plictisitoare!
Articol realizat cu ajutorul paginii media de socializare ”Who is who” (”Cine este cine” )
Foto : Mihaela Damian, care a menționat despre această imagine : ”Sunt uși în fața cărora așteptările nu sunt niciodată zadarnice!”
Comentarii:
Antohe Rodica: Ușa Bisericii ne este deschisă tot timpul, iar Dumnezeu ne așteaptă pentru a ne deschide sufletul și a ne ruga cu pioșenie și speranță!
Elena Lungu, Onești: Da,omul este ca o ușă dar,de multe ori o încuie și aruncă cheia.
Mihaela Damian, Comănești: Este fotografia pe care am facut-o la M-rea Neamț.
Mădălina Miron, Comănești: E un articol foarte emoționant! Iti deschide uși spre meditatie!