VISUL STAREŢEI BĂTRÂNE

 

 

Cumintele potop

îşi poartă floarea spre nămiezi…

un lac spurcat cu lună,

Veşmintelor să dea

Căluţ de-a valma cu trop-trop.

Mă-ndeasă crucea dintr-alesUn soi de limbă lungă.

Cu râtul bate o purcea

Lumini ascunse. Pe ales.

Aveam cândva fântâni de brumă

Deloc sporite pe-ndelete;

În zvon de clopot hâtru-n dungă,

Vădind culori şi iz de ciumă,

Monahi urnind prin bărbi şi plete,

Argaţi pocari din loc în loc.

La capul Sfântului Ioan

Stau roată mucenicii negri,

Atinşi cu hrean peste gingii,

Scrutează frunza de lipan –

botez mâhnit cu busuioc,

Cu os şi har de robi integri.

Vlădica taie cu briceagul

Un par de ciot, de zile mari;

Înspăimântat, cumva,

podgheazul,

Să fi greşit, din nou, hugeagul –

Răsfăţ în glas de conocari ?

Cetate albă de vecernii

Îşi cheamă turmele sub sculă.

Atâtea vremi cu glod se bat;

Mărite domn,

Te-nchide-n culă…

Furiş, ruină de sabat

Mă scurmă-n sânge, fură somn,

Către ziori, cocori mă surpă,

Sărind uşor din lavră-n lavră,

Icoana bunului Culai –

făuritorul de ciudese –

Asmute praznic prin chilii,

Un mir se dăruie otravă,

Ţâşnit codalb în dor de vrană

Ciopor de îngeri în alai,

Minţind jupâni si jupânese,

chiorâş, troparu’ bate-n strană.         Versuri  de  Dan Sandu

 

 

”Te întâmpină zâmbind cu chipul lui de copil deghizat în bătrân cu mustăţi şi cu barbişon, – cărunte; te învăluie prevenitor în cuvinte catifelate, calde, bine alese, – întotdeauna însoţite de gesturi ce îi subliniază sinceritatea mai presus de orice îndoială, iar tu, surprins de bucuria-i, te bucuri la rându-ţi convins că el… nu putea trăi fericire mai mare în momentul revederii voastre, decât aceea de a te fi reîntâlnit. Este un altruist, încă neînfrânt de viaţă; un om salvat prin POEZIE! ” – În  aceste  ”creionări de gând” l-a  caracterizat cunoscutul scriitor băcăuan Viorel Savin pe ”Patriarhul” de la Berzunți (în foto 1), pe poetul Dan Sandu. Și mai mult de atât ”și-a  aruncat” un ochi peste biografia lui… ” Abia  atunci, explicându-mi spontan şi necondiţionata simpatie reciprocă, m-au frapat coincidenţele noastre biografice: amândoi suntem moldoveni neaoşi, unul, cu minunaţii ani ai copilăriei iluminaţi de satul Bibireşti, celălalt, de satul Berzunţi; amândoi suntem fii de învăţători, – foşti directori de şcoală; amândoi am absolvit Liceul  <<Costache Negri>> din Târgu Ocna; amândoi am făcut <<multe altele>> – recunosc că… <<mai multe altele>>  am făcut eu decât dânsul!, înainte de a ajunge profesori de limbă şi literatură, şi, iată că… amândoi am ajuns să ne îndeplinim / împlinim cu răbdare rolul asumat de <<sclavi ai vorbelor scrise!>> Ba chiar, cutezanţă ce ar trebui explicată prin supremă exasperare lăuntrică, fiecare dintre noi şi-a inventat / disimulat în Universul cuvintelor lui ţinuturi distincte; în care (credem că) suntem exilaţi definitiv: eu, în  Cretinozauria, el, în Talibania, teritorii nu foarte diferite unul de celălalt…”

 

Și în revista ”Plumb”, din martie 2014 (Revistă de cultură și atitudine ce  de 19 ani apare la Bacău sub egida Uniunii Scriitorilor din România), scriitorul Viorel Savin a mai menționat:” Tare potrivite mi se par aici versurile poetului Dan Sandu(în foto 2) – căci despre el vorbesc cu prietenie! -, pentru a-mi sigila acest sfârşit de paragraf: <<Nebunii fericirii îmi par din ce în ce mai rari / Pericole de viaţă cu plânsul lor oprit /  Seminţele durute se clatină în palme de plugari / Sărmana masca un sub egida ui secol cu zâmbet ipocrit…>> Născut la 31 martie 1954 în Târgu Ocna, poetul a avut talentul, timpul şi puterea să-şi înnobileze existenţa agitată, adunând roadele de gând ale acesteia în adevărate sipete cu bijuterii preţioase numite inspirat <<Vămi răstignite>>, <<Albind de-atâtea primăveri>>, <<Poeme la negru>>, <<Herald în Talibania>>, <<Amintiri din Samsara>> sau <<BT>>. Cum o fi rezistând timpului şi timpurilor, poetul, sub cerul Berzunţiului? Cu siguranţă că… numai scriind! Marele poet şi prieten al nostru Cezar Ivănescu scria în 8 decembrie 2000, intuindu-i perfect frământările şi avatarurile: <<…E felul lui de a rezista timpului, cu o delicateţe plină de-amărăciune, co frăgezime de cuvinte… Scrise cu bună credinţă maximă, versurile lui Dan Sandu au o nobleţe secretă, a tăcerii şi a singurătăţii>>  Iar un an mai târziu, criticul literar şi universitarul Constantin Dram spunea în postfaţa volumului  <<Poeme la negru>>, apropo de rafinamentul artei sale poetice: <<… daimonul secret care invadează frecvent imaginarul elaborat de Dan Sandu transformă mereu discursul, îl re-formează, îl aşează în râuri verticale de semne, ele însele re-semnificând şi trimiţând la alte semnificaţii decât cele ştiute. Depunând mărturie poetică, autorul va accepta, tragic, alfabetul timpului…>> Cunoscându-l, ştiu că a avut forţa să-şi transforme marile tristeţi provocate de semeni, în mari reverenţe poetic-iertătoare către aceştia. Numai un poet adevărat poate face asta. Şi tocmai pentru asta, trebuie sărbătorit de cetate după cum se cuvine.”

 

În  aceste  zile poetul Dan Sandu va fi prezent la Târgu Ocna la  festivitatea  care  este organizată  cu prilejul împlinirii a 50 de ani  de la absolvirea liceului a promoției 1969 – 1973!

 Și mai este ceva:Maestrul Viorel Savin (în foto 3), care  va fi prezent  în comuna Măgirești la cea de-a V-a ediție a Zilei ”Nicu Enea”, trăiește o mare bucurie prin prezentarea la Teatrul Național ”Ion  Luca Caragiale” din  București a spectacolului ”Bătrâna și hoțul”. Acest eveniment va avea  premiera în ziua de 12 iunie, la ora 20,  la ”kilometrul 0” al României) ”După ce unsprezece instituții profesioniste mi-au pus în scenă, cu mare priză la public, <<Bătrâna și hoțul>> (se pare că este cea mai jucată piesă românească de teatru), acum, după ce Ateneul Național din Iași a încredințat partitura dramaturgică Rodicăi Mandache, lui Marius Manole și lui Alin Aronovici, în regia lui Radu Ghilaș, mai că îmi vine să cred că pot fi mulțumit. Această ultimă premieră, jucată de marii actori-artiști pe care i-am amintit mai sus, îmi rotunjește propriul record la 30 de premiere teatrale jucate sub semnătura mea pe unele dintre cele mai importante scene din țară”, a mărturisit  scriitorul Viorel Savin.