Invitație de a descoperi un nou nume în poezie

Invitație de a descoperi un nou  nume în poezie

Răspunsul la întrebarea ”cât de mult poate aștepta un poet ora debutului?” l-a dat  Ionuț Tenie, directorul Bibliotecii Municipale ”Radu Rosetti”, care a moderat lansarea volumului ”Versul reîntors în destin”, realizat de  doamna profesoară Doina Ionescu din Onești:”Un debut literar poate fi la orice vârstă în care poți schimba  orizontul!” Dintru început este de evidențiat faptul că acest debut literar este autentificat de cunoscutul poet și om de cultură Constantin Th. Ciobanu, care remarcă pe coperta  volumului:”Cititorul este atras  și chiar încântat de  calitatea de martor  al acestei efervescențe creatoare”. Lansarea volumului de debut semnat de Doina Ionescu ”s-a lăsat cu multă lume cu apetit cultural”, iubitorii poeziei umplând sala de la Filiala ”Cosânzeana” a bibliotecii oneștene.. Pentru prima oară această sală a fost aproape neîncăpătoare  în fața numărului mare de oneșteni care au ținut ca să fie prezenți la acest eveniment. ”Din prețuire pentru  autoare dar și pentru poezie” a prezentat acest volum prof. dr. Emilia Boghiu, de la Colegiul Național ”Dimitrie Cantemir” din Onești. ”Poezia este la fel ca muzica!”, a menționat prof. dr. Emilia Boghiu, amintind o întâmplare cu Ludwig van Beethoven, ce a fost invitat ca să cânte o sonată  într-un castel și fiind întrebat ce a vrut ca să spună prin ritmurile muzicii…a mai cântat încă o dată sonata! ”Ne sună matematica în urechi (șiruri divergente!) și în suflet este iubirea”, a declarat prof. dr. Emilia Boghiu mărturisind că este ” doar portavocea” prin care ne face cunoscută poezia autoarei Doina Ionescu (profesor de matematică). Ea a  mai  menționat: ”Această carte sugerează  inefabilul prin ideea de timp. Un vers frumos (<<nu e verdele  cât frunza>>) arată  că  această poezie te pune pe gânduri… Nu este verbul cât vorbirea! Tot volumul e despre curgerea timpului! Timpul  care are și el…un pic de timp ca să își tragă suflarea”. Și dacă un scriitor contemporan (Ionuț Țene, născut la Drăgășani în 1972), releva faptul că ”Trăirea în Ființă presupune și un timp al poeziei”, prof. dr. Emilia Boghiu ne-a convins, prin multe exemple din volumul nou apărut că  ”o poezie se dezvăluie dacă o lași  să se dezvăluie”, exemplificând concret cu versul ”să împrumut niște oglinzi pădurii!”

În sprijinul argumentului menționat, cu timpul și  veșnicia lui, recenzând acest volum, doamna profesoară Emilia Boghiu a observat  și faptul că ”felul în care  este conceput textul fiecărui poem este o anticipare a  trecerii timpului”, lucru care o face să se întrebe”Ce înseamnă o imagine  reflectată?” Și adie –iară- fericirea sufletului iubitor de artă, ”încrustată” în alte cuvinte ale prof. dr. Emilia Boghiu:”Nu  trăim fără iluzii! Viața este foarte frumoasă dacă lăsăm să  vină către noi niște iluzii… Așa, drumul textului este asemănător pictorului ce și-a vândut tablourile!” Ne-am bucurat de opiniile distinsei profesoare oneștene  și când s-a referit la  ”receptarea poeziei… Perfecțiunea nu există, e  un concept. Dar între paginile acestei cărți sunt  izvoare de gândire pozitivă, sunt versuri care zidesc- <<să- mi  regăsesc bucuria pierdută a verii / în anii mei de acum…>> ”

(Mereu) Tânărul scriitor Ionuț  Țene (la fel ca fiecare poet), mai nota :”Chiar dacă nu măsurăm timpul în durata lui secționată de secunde, minute, ore, zile, luni și ani, totuși acesta trece prin simpla observație că natura se schimbă  independent de măsura creată de om. Poezia transformă timpul măsurabil al omului în clipe înveșnicite.” Așa găsim și răspunsul prof. dr. Emilia Boghiu la  întrebarea din deschiderea acestui articol:”când poate debuta poetul?”, care este de părere că ”la debut poetul  să aibă 18, maxim 30 ani… Peste 200  de ani  să ne  întâlnim și să vedem ce miracole  s-au produs pentru poezie!” Citând  versurile Doinei Ionescu ”Ochii mei văd / Doar ceea   ce  gândul meu caută”, prof. dr. Emilia Boghiu a subliniat în încheierea prezentării volumului  că ”este cuprins de  o poezie mereu  ziditoare, în care întoarcerea  e mereu în prezent!”

Sub corola acestui deosebit eveniment, cu încărcătura emoțională a unui moment unic în viață, a vorbit fiica autoarei, Adela – Diana  Almași, venită ”din cele depărtări”- din Elveția, pentru a fi prezentă la lansarea  de carte de la Onești. ”Am fost puțin surprinsă  când am auzit-o pe mama că scrie poezii! O știam  în ipostază de mamă  grijulie, de profesoară de matematică! Este o fire atât de socială, efervescentă și dă multă bucurie prin actul de a crea. Mi se umple inima de bucurie de câtă lume  este aici, oameni  care au venit cu tot sufletul la acest eveniment… ”, a  menționat ea, care a făcut și o mică surpriză! Evidențiind faptul că ”în volum sunt multe poezii care îmi vorbesc, fiind o poezie optimistă, așa cum <<teorema așteaptă demonstrația>>…fac loc bucuriei de a citi din  aceste versuri!”, în clipe ce au fost răsplătite generos cu multe aplauze! Adela – Diana Almași a vorbit și despre coperta volumului ”Versul reîntors în destin” (realizată de ea), care este una deosebită cu un ”acrilic pur pe carton, ce implică un element de surpriză prin faptul că  asemenea straturilor  geologice așa se așează și <<nuanțele>>  de culoare – albastru, din călimară, verdele,  amintește  culoarea parcului iar efervescența creatoare este reprezentată de …sclipici!”

Matematica  și  poezia…

Mărturisind că  sunt ”prietene de când eram mici”, medicul Doina Șargu  a fost într-o  încercare deloc ușoară pentru a lua cuvântul și a adus ”în această ecuație” și… destinul! Ea s-a adresat autoarei volumului , sub raza de lumină a cuvintelor:”Drumurile ne-au dus pe alte  căi… Sunt emoționată de volumul scris, ai vrut să arăți sensibilitatea sufletului tău, faptul că ești o ființă deosebită! Ce este destinul? O forță supranaturală, ce ne dă înapoi!Ai reușit să împrietenești cifrele cu literele!”

Ce a urmat – „pledoaria” răvășitoare a profesoarei Doina Ionescu despre poezie – rămâne în sufletul fiecărui iubitor de cultură și artă, de autenticitate (spontaneitate), de curaj asumat! Fericirea ”și-a plutit” aripile din nou în sala Filialei Cosânzeana când  autoarea cărții lansate a declarat:”Mă simt  fericită ca la  catedră azi și vă prezint <<teorema cărții de poezie!>> Am dat matematica pe poezie! Am dedicat această carte  mamei mele – Adela Ofelia Ionescu… Prin 2005 am scris prima poezie, când mă plimbam cu mama prin parc. Dar când eram în clasa a  IX a, participând cu un poem la Concursul  <<Toamna  în poezie și muzică>>, am obținut premiul I!”

Pe deasupra  întregii perseverențe, cum poezia este  cea cu care ne întâlnim întotdeauna, prof. Doina Ionescu ne-a spus sincer, să înțelegem:„Scriu poezii! Domnul profesor Constantin Th. Ciobanu mi-a citit multe dintre ele. Încerc și fac totul pentru poezie! Pregătind un nou volum, simt că de-acum începe munca. Scriu cu ușurință și cu  mare plăcere!”

Autoarea volumului ”Versul reîntors în destin” este descendentă a unei familii de intelectuali din Stoienești, jud. Olt, care s-a mutat la București, pentru ca fii lor să aibă acces la școală –fapt ce, după cum notează Revista ”Memoria Oltului și a Romanaților” în unul din numerele sale, era realizat doar de  ”oamenii cu momentele lor de inspirație genială, care scot istoria din matcă și o fac să curgă vijelios printre alte maluri”. Prof. Doina Ionescu a apreciat prezența unui mare număr de iubitori ai poeziei, care au fost prezenți la acest eveniment și a mulțumit mentorului său, profesorului Constantin Th. Ciobanu, organizatorul a 50 de ediții ale ”Zilelor Culturii Călinesciene” la Onești – o performanță unică pentru meleagurile trotușene și pentru cultura română.

Din umbră, fratele doamnei profesoare, Sorin Ionescu, a urmărit ca la această lansare de carte  totul să fie bine! Și, fără îndoială, așa a fost, zâmbetele și bucuria celor prezenți spunând acest lucru! Cant-autorul folk Lică Chițcan, căruia i-a fost foarte greu să aleagă  cântecele cele mai potrivite acestui eveniment,a înveselit atmosfera făcând ca toți cei prezenți să se bucure de  ”ritmurile” versurilor argheziene -”De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci. / Te urmăream de-a lungul molatecii poteci , / Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi / Nu te-ai uitat o dată înapoi!”

Dacă ”dăm Cezarului” ce este al său, împlinind acest ”ritual” și cu poezia, încheiem cu ”freamătul” unei imagini creionate în vers de Doina Ionescu – ”e auriu tot parcul /  și –a  pus inel  / de logodnă cu vântul”…    Ion Moraru

Distribuie articolul!