Te-aștept cu drag în mine, Moș Crăciune
Îmi amintesc de vremile trecute
Când îi scriam scrisori lui Moş Crăciun,
Când îi spuneam de mine toate vrute
Că mi-s cuminte, harnic, cel mai bun.
Şi când ceream, la fel ca altădată,
Să îmi aducă iar ce mi-am dorit,
O portocală mare, parfumată,
Bomboane dulci sub bradu-mpodobit.
La schimb îi dam răsplată, eu, smeritul,
La Moşul cel cu vocea, cam schimbată
Ce semăna la vorbă cu bunicul,
O poezie bine învăţată.
Priveam cu jind la sacul cu de toate
Ce-avea în el o carte cu poveşti,
Cadourile mele mult visate
Şi câte toate pungi, să te-ndulceşti.
Îi mulţumeam apoi, cu fâstâceală
Luându-mi cea comoara mult dorită,
Înfericit copil c-o portocală,
Îmbucurată clipă, neminţită.
*
Cât fi-va Moşu-n gându-mi şi-n simţire
Mereu voi fi copilul pofticios,
C-o lacrimă ce-o pun pe amintire
Întorc la mine pruncul cel sfios.
Să mă mai bucur iară de-o bomboană,
De bradul cu beteală-mpodobit,
De Moşul coborând dintr-o icoană
Ce-atunci clipita vieţii, mi-a vrăjit
Mai simt şi-acum mirosul de pădure
Ce-nfiora odaia de la drum,
Când bradul meu, ucis de o secure
Ne însfinţea în seara de Crăciun. Versuri de Mircea Istrate (poezie apărută în ”Meridianul Cultural Românesc”, nr. 36, octombrie – noiembrie – decembrie 2023, Director editor : Prof. dr. Dumitru V. Marin, Vaslui)