Cu sfiiciunea Zborului Alb

Cu  sfiiciunea  Zborului Alb

“Așa păcătos cum ești, Dumnezeu e cu adevărat mult iubitor și, pentru că îl recunoști, Multmilostiv și iertător, te va căuta El, Singur, te va găsi, te va  îmbrățișa… și te va iubi mai mult… pentru că tu, de fapt, nu L-ai părăsit…”  …De la Sfântul Arsenie Papacioc cetire…

 

Sufletul greu încercat al Doamnei Învățătoare Cornelia Iftime a plecat dintre noi cu sfiiciunea Zborului Alb pornit Lin spre Izvoarele Eternității… A lăsat în urmă doar lacrimi și regrete târzii. Amintirea acestui Om între Oameni va străluci diamantin în inimile celor care au cunoscut-o și care au apreciat-o prin meandrele  Timpului fără de cruțare…

Pentru că Dumneaei a fost o personalitate inconfundabilă în viața spirituală a comunei Berzunți,  un exemplu de modestie și de dăruire profesională, coleg de excepție, intelectual avizat, un pedagog de  prestigiu, ca justificare socială! Pe legendarele meleaguri berzunțene a oficiat cu harul celui dăruit să sporească Frumusețea din oameni, ca un veritabil “Genius  Loci”, menit să-nvingă Vremelnicia din noi.

Mamă devotată până la sacrificiu, soție  iubitoare și gospodină fără de reproș, profund trăitoare întru cele de Sfântă Lumină creștină, Doamna Cornelia – Maica Smara (frumos apreciată!), ajungând de-a Dreapta Sa, va spune frumos și despre noi, “cu flori de lumină în glas!”

Să luăm aminte: o Plecare mult prea devreme, un finish dureros prin Marea Trecere  ne-ndoliază ființa ce (încă mai) suntem și tristețea din lacrimi ne bântuie durerea  rămasului-bun!…

Pentru că “Nicio moarte nu-i amară / Ca moartea de  primăvară!”…                 Învățătoare Floarea Sandu, Berzunți

 

Distribuie articolul!