Sonet de neuitare 

 

Mă-ntreb ades, uitat-ai tu privirea

Cu iriși prinși în stele galben-roze

Ori cer cu nori, când tu aveai viroze,

Purtând în suflet grija ta, slăbirea?

 

Parfum păstrat din albul unei roze

Mă-mbată, încă-mi strigă-n piept iubirea…

Uitării reci nu-i lasă timp uimirea,

Zâmbetul tău surprins în zeci de poze.

 

Petale-așez în foi de carte veche,

Când noaptea-mi strânge clipe seci în vaier,

Și-ncerc să uit trăiri și dor, pereche…

 

Să las în urmă viața prinsă-n caier…

Din șoapte-n seri târzii, cânt la ureche,

Să-și toarcă timpul firul gros din flaier!

 

Sonet iubirii – Rai

 

Când peste lume greu plutește-amarul,

Nu-ți șterge urma, dând tribut părerii!

Pe oameni, tu, nu-i transforma-n criterii,

Când știi că-„ntâiul rod” a fost tâlharul.

 

Iubirea – Rai, ofrandă a Puterii,

De-o ai ori vrei profund să-i capeți Harul,

Păstrează drumul drept și-i bea paharul

Cu blând cuvânt, s-aduci alin durerii.

 

De vezi un om răpus, căzut sub maluri,

De timp lovit, supus la grea-ncercare,

Îndreaptă-ți barca vieții, stinge valuri,

 

Apoi, învață-l calea-nspre urcare!

Cu rugă treci dureri, dobori și dealuri,

De mergi cu El alături, n-ai secare.

 

„Viața nu este o formulă matematică general valabilă, ci trăire în Duh și Adevăr!”

Hrisostom Filipescu – „Fă Rai din ce ai!” – Gânduri din Ierusalim

 

Sonetul unui narcisist 

 

Privindu-și chip ascuns într-o oglindă

Ar vrea să creadă că-i acea făptură,

Ce-n lume-i fără seamăn, e și pură,

Se-mbată-n gând măreț și-n vis colindă…

 

– Sunt cel mai bun, frumos, lipsit de ură!

Mă joc cu viața-n inimi foc s-aprindă,

Nu-mi pasă dacă ard sau ba, să prindă,

Din mers, ideea – ele-mi sunt captură!

 

Când trec prin lume, toți să-și calce firea,

S-așeze-n loc de cinste-a mea valoare,

Pe culmi, acolo unde-mi e menirea!

 

Un zgomot surd, obrazul dă-n paloare,

La pândă – teama-i fură-ncet privirea…

S-a spart miraza, singur e și-l doare.

 

Versuri  scrise de  Olguța Luncașu  Trifan, apărute  pe site-ul

                                 CONFLUENȚE LITERARE

 

”Întinde -ți mâna către aproapele tău”, privește-l pe om așa cum este, încurajează-l în durerea și în tăcerile sale!” Așa par a spune  versurile  scrise de Olguța Luncașu Trifan, o poetă temerară, originară din județul Vaslui, prezentă în paginile  multor reviste literare și site-uri.

”Privind în fiecare om întruparea lui Dumnezeu ( în orice formă ni s-ar arăta), vom putea face Rai din Iubirea noastră”, a mărturisit Olguța Luncașu Trifan, care ne farmecă și cu aceste frumoase versuri!