Se apropie  primăvara și salutând sosirea noului anotimp, îi felicităm pe cei  care, în aceste zile  mai adaugă un an în buchetul vieții!  După cum  cântau ”Beatles” -șii într-o frumoasă  melodie (”Peste tot în univers”), ”cuvintele curg ca o ploaie nesfârșită  într-o cupă de hârtie” și noi o felicităm azi, de la Biblioteca Municipală ”Radu Rosetti” din Onești,  pe doamna Rodica Butucaru, care a  aniversat  recent împlinirea unei frumoase vârste!

Ea oferă și o surpriză  cititorilor ”Amprentei de Onești”, vorbindu-ne  despre o carte  pe care a îndrăgit-o foarte mult.

Este vorba despre „Jurnal intim” al Mirabellei Yarka, apărută la Editura Orizonturi, tradusă din limba franceză de Liliana Sofia Sitaş.  De fapt, este o carte document, o mărturisire tulburătoare din timpul Bucureştiului şi al României în vremea Primului Război Mondial. În aceste pagini dezarmant de sincere, Arabella, eroina cărţii se povesteşte nu doar pe sine, ci şi Bucureştiului fără griji, care avea să cunoască bombardamentul, refugiul masiv în Moldova, spitalele de pe front şi haosul lăsat în urmă.

   Poate fi, de fapt o poveste de dragoste în care dezamăgirea capătă accente tot mai puternice şi contrar oricăror aşteptări, raţiunea inimii le invinge. Fiind o fire puternică, Arabella face imposibilul spre a fi cât mai aproape de soţul său mobilizat pe front. Ajunge să activeze ca infirmieră voluntară, fiind apreciată de familia Regală şi de medicii din Misiunea franceză.

   Surprinzător pentru mine, în paginile sale, Arabella aminteşte despre Spitalul mobil „Regina Maria” de la Oneşti,  de Mănăstirea Caşin şi Căiuţi unde a trăit cele mai tensionate zile din spatele frontului, dar şi momente de meditaţie, încântată fiind de zona Trotuş. „(…) Sunt aici de o săptămână. Oneştiul este altfel decât m-am aşteptat – e mai bine. O aşezare foarte plăcută, între Trotuş şi Oituz, cu împrejurimi superbe.”

 Vizibil consternată reacţionează alături de alte distinse doamne, condamnând a fi ruşinoasă pacea de la Buftea, semnată forţat de către România cu Puterile Centrale, încheiată după memorabilele bătălii câştigate de ostaşii români la Mărăşeşti şi Oituz.

   Într-un moment crucial al existenţei sale, este obligată să facă o alegere decisivă. O face într-un mod nefericit şi…viaţa merge înainte… Această carte va fi citită cu emoţie şi interes, reuşind să ne transpună în vâltoarea unor vremuri trecute.   Rodica Butucaru, bibliotecar

Cine a fost Arabella Yarka? Liliana Burlacu, cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu“ din Cluj-Napoca, după ce a făcut mai multe cercetări, a menționat despre Arabella Yarka:” Născută în 1888, Arabella este un copil adoptat. Prin poziția socială a familiei de adopție (Scarlat Yarka fiind procuror la Curtea de Conturi, iar Maria Yarka, născută Prejbeanu, provenind dintr‑o veche familie boierească), Arabella aparține high life-ului bucureștean: unica poză descoperită cu ea o arată în compania viitorului Ministru Plenipotențiar la Paris, din perioada interbelică, Constantin (Dinu) Cesianu, și a lui Emil Cerchez, magistrat conservator, dar jurnalul îi consemnează legăturile cu Bibeștii și Lahovary‑i, plasînd‑o pînă în anturajul familiei regale (dineul de la Castelul Peleș, audiența la Principesa Maria, viitoarea regină a României, dialogul despre război dintre Regele Carol I și Scarlat Yarka). Călătorește mult, una dintre amintirile ei de suflet fiind cea din 1911, din India, pentru ceremoniile Curții imperiale.”

Într-o lucrare  de doctorat – ”Jurnale intime feminine  din perioada interbelică” – realizată de  Elena – Claudia Călinescu (Anca), coordonator ştiinţific  fiind prof. univ. dr. Mircea Popa, se menționează:” Femeile nu au fost martori pasivi ai conflictului mondial, ci au dus o altfel de luptă, în spatele frontului, aducându-şi contribuţia la buna desfăşurare a războiului, fiind în acelaşi timp  supuse riscurilor permanente prin atacuri, bombardamente ale armatelor inamice, la fel ca şi în tranşee. Pentru femei războiul a însemnat pe de o parte o lungă şi chinuitoare aşteptare, aflânduse în imposibilitatea de a avea veşti de la cei plecaţi pe front, mai ales în cazul celor rămase în teritoriile ocupate. Pe de altă parte, războiul a însemnat o implicare activă a femeilor în acţiuni  de voluntariat: îngrijirea răniţilor de pe front, înfiinţare de cantine pentru săraci, orfelinate etc. Experienţa de infirmieră este o temă centrală a jurnalelor feminine din Primul Război Mondial. Este de remarcat o (auto)identificare a autoarelor cu stereotipul infirmierei –  <<îngerul alb>>,  <<mama răniţilor>> – devotată, blândă, activă, plină de abnegaţie, patriotism, figura emblematică a acestei reprezentări fiind Regina Maria…  << Însemnările de război>> ale Arabelei Yarka (1890-1955) ne relevă  uimitoarea transformare a unei tinere visătoare: căsătorită în preajma războiului cu fiul lui Carol Davilla, Arabela se trezește brusc din idila începutului de mariaj în situația în care, în august 1916, soțul ei pleacă pe front, iar ea trebuie să se ocupe de afacerile moșiei, de recolte, de vânzarea lor, de arendare:  <<București 24 septembrie 1916. Sunt tristă și frântă de oboseală și iar mă doare stomacul ăsta nenorocit. Ieri zi agitată, enervantă la maximum>>…  Ce diferență de stare de spirit față de ceea ce notase în jurnalul ei cu doi ani în urmă:  <<Din fotoliul așezat în fața ferestrei larg deschise privesc cea mai mare frumusețe a lumii: marea și cerul!… Vreme însorită, marea e toată albastră și verde, aerul blând, Verlaine al meu! De-aș fi o sirenă!>>” .