ZIUA INTERNAȚIONALĂ A POEZIEI
Pe o planetă uitată
Cŕedeam că am găsit fericirea
Trăind intens
O poveste de dragoste
Am fost o stea cazatoare
Peste care pașii tai treceau noaptea
Ignorând lumina
Vise ofilite
Chipul de care nu-mi mai pot aduce aminte
Cred ca ești pe o planetă uitată
Implorând timpul să nu-ți fure identitatea
Tu rămâi trist în singurătatea unui cer
Pe care l-am ascuns în mine.
Cu ochii minții
Grădinile Semiramidei
nu mai suportă absența ta
sunet metalic de gramofon
în noaptea acelei primăveri germina speranța
visez cu ochii minții minunile unei lumi pe care
nu am cunoscut- o în duplicitatea ei.
Fiecare zi mă va naște din nou,
nisipul din trestie de zahăr
sub tălpile bătrânilor
măsoară orele cu pașii.
Adulmec în aerul sărat
parfumul magnoliilor
de pe Sunset Road
și aftershave- ul tău.
Absență
îndraznesc
să privesc doar în gând
umbra ta unită atât de fin
acolo în ploaie
cu numele meu
iubirea este această așteptare inutilă, dar suavă,
de cealaltă parte a timpului
atâtea himere în setea mea și în paharul meu gol
Copilărie
anotimp în care norii se cern
în memoria ploii
zefirul rostește discursuri naive
în onoarea Păsării Phoenix
și cineva răsfoiește filele vieții
cu ochii mari deschiși
ca Alice într – o țară deja văzută
Promisiunea unui zbor
Pentru tine,
m-aș întoarce în timp,
pentru că niciodată n-ai plecat din el.
Cerul
promisiunea unui zbor,
prea incandescent răsăritul soarelui,
ca un fluture nebun
în fața ninsorii,
te chem
cu glasul minții
să-ți ating numele cu inima,
între cer și zbor
dragostea nu mai pune întrebări.
Privind
o dimineață fericită
ploaia încetase devreme, trudeam în grădină
păsări artamidae se ridicau deasupra florii de Clematis
pe pământ nu există lucru pe care să-l fi dorit
nu cunosteam pe nimeni demn de invidiat
toate relele întampinate le uitasem
nu ma sfiam să cred că am fost cine sunt
privind în zare am văzut marea albastră și reciful de corali.
Versuri de Alexandra Tabără