DE ZIUA INTERNAȚIONALĂ A FERICIRII!
Fericirea nu ține de “a avea”, ci de “a fi”; ea nu poate fi achizitionată, simțită, deoarece este o stare de care trebuie să te lași cuprins. Fericirea vine din suflet, din interior. Poți fi fericit în mai multe feluri și din mai multe motive. Poți fi fericit, mulțumindu-te cu puțin, poți avea o fericire amețitoare și dulce în ochii altora, iar tu să nu să te crezi veșnic nedreptățit… Sau poți fi numai mulțumit, dar în sufletul tău să fii fericit.
Filosofii, în mărinimia lor, au intors conceptul pe toate părțile și au încercat o explicație. Bineînteles, subiectul e vast. Din lecturile mele, totuși, pot contura o concluzie.
La Nietzsche, lucrurile sunt clare: el reduce fericirea la fondul dionisiac al exisțentei, în care Ființa este viața, iar viața este voința de putere cu consecințele sale imediate: geniul și supraomul. Pretențios cum îl știm, Nietzsche – filosoful îmbinării extaticului cu aparența – a acceptat că fericirea nu ignoră suferința devenirii. Aici am fost de acord cu el, l-am simțit lipsit de frustrări cioraniene. La Aristotel, fericirea este activitate rațională, demnă de dorit în sine. Ideea aceasta mi se pare cea mai apropiată de concepția mea.
Psihologii, însă, mai pragmatici și mai ințelegători, în cercetările lor au adunat niște ingrediente uitate, care ar putea parfuma în mod special visul nostru de fericire. După cum subliniază psihologul american Robert Misrahi, autorul cărții ”100 de cuvinte pentru a-ți construi fericirea“ – esențial este să ajungem la sentimentul că viața noastră are un sens axat cu preponderență pe bucurie. Fericirea înseamnă împlinirea de sine, accesul la acordul cu tine însuți și la bucuria de-a exista, adică plăcerea de a trăi și a te fi născut pe această lume.
Sonja Lyubomirski, psiholog la University of California are o concepție diferită despre fericire. Aceasta poate veni, doar “chemând-o”. Astfel că ea le cerea subiecților să-și aștearnă pe hârtie ideile și dorințele legate de viitor, în acest fel, gândurile-obiectiv repetate pot readuce în minte cea mai bună percepție asupra propriei persoane.
Pentru mine personal, fericirea este o stare de relaxare, de armonie și de comuniune cu lumea și cu mine însămi.
”Este fericit cel ce știe că e fericit!”
Destinul este o aventură personală. Așa cum nu există doi fulgi de zăpadă sau două amprente asemănătoare, fiecare suflet vine pe această lume cu un scop unic. Fiecare dintre noi exprimă binele, în funcție de propriile sale capacități și intenții. Să nu-ți compari niciodată valoarea cu cea a altora, pentru că nu ai făcut ceea ce au realizat ei; nu ai fost menit să fii niciodată ca ei. Cea mai importantă menire în viață este să nu te trădezi pe tine însuți. Dacă îți respecți darurile, intuiția, înclinațiile și idealurile personale, îti vei îndeplini destinul și, astfel, le vei fi de folos și celorlalți.
Poate că lucrurile nu sunt întotdeauna simple. Însă, tot ce se întâmplă, se întâmplă exact aşa cum trebuie, pentru ca tu să ai oportunitatea de a-ți crea experiența vieții și de a evolua.
Ideea din spatele tuturor barierelor vieții este ca tu să ai prilejul de a deveni și de a cunoaşte, la cel mai înalt nivel, cine eşti cu adevărat. Aşadar, indiferent cât de greu pare ce ai de făcut, nu te opri! Continuă!
Azi, de Ziua Internațională a Fericirii, vă doresc simplu: FIȚI FERICIȚI!
Articol de Adriana Costișanu Savu, Vicepreședintă a Asociației Române de Psihologie Medicală
Fotografiile sunt din TENERIFE – cea mai mare insulă a Arhipelagului Canare din Oceanul Atlantic