De Crăciun…

De Crăciun…

Despre Crăciun

 

 

Crăciunul nu-i despre un moș

Ce în ajun sosește,

E sărbătoarea lui Hristos,

Ce-n lume poposește!

Crăciunul nu-i doar a primi

În mâini sau buzunare,

E din puțin a dărui

Și celui ce nu are!

Crăciunul nu-i despre bogați

Și cât li-i bogăția,

E despre dragostea-ntre frați

Și Sfântă omenia!

Crăciunu-i magii și-s păstori

E Maica Preacurată,

E vestea ce colindători

O duc din poartă-n poartă!

Crăciunu-i una din minuni

Ce Domnu-o săvârșește,

Cu scopul de a fi mai buni,

Și semn că ne iubește!

Crăciunu-i darul prețios,

Trimis de Dumnezeu: Hristos!      Versuri de  Licuța Pântia

 

 

Tu, Vinerea Mea, Sfântă  Iubire

 

 

vino, vino tu îngere:

să mă scoți din bula de păcate

stropindu-mă cu apa de vineri

care-mi plânge în rime

legându-și de trupu-mi, pătat….

alba poezie!

 

 

 

vino, vino tu îngere,

ca un respir rătăcit prin vise

cerându-și dreptul la naștere,

în ieslea lui Dumnezeu,

cealaltă jumătate a mâinilor sale

unde își așează trupul,

în prunc sfânt!

 

 

 

vino, vino tu îngere,

ca pâine din cozonacii mamei

ce-ți spala picioarele-n lacrimile sale

să ne faci pruncia, mare,

ca niște colindători de frumos,

punând-o ca stea în brad…

la Nașterea Domnului!

 

 

 

dar mai mult, îngere…

fă-mă vinerea cea căutată de suflet

adusă de-un asin pe-a lui cruce,

ah! sau ca un :

fuior de cânepă,

de turtă dulce,

sau de nucile bogate

ce le așeza mama…

prin a ei puritate,

pe magica masă ,

din odaia cea curată

c-o seară înainte de-a trece…

el, slujitorul domnului,

preotul satului!

 

 

 

da, vinere,

tu vinerea mea curată,

acum că-mi iești venită,

toate amintirile copilăriei…

mă duc în droaia de copii veseli,

ce-i purta preotul blând,

precum Dumnezeu:

în caleasca lui, ca un Moș Crăciun,

cu toate cele sfinte,mâinile lui Ler

-busuioc,

– crucea de lemn

– și mătănii

ce trezeau zurgălăi prunciei

să îmbrățișeze zorile, stelele

anunțând toți în cor,

venirea nașterii pruncului,

fiul  Cerului și-al Pământului!

 

 

 

și-atât de mult, iubită…

tu vinere, ajun de lumină,

te naști mereu în gându-mi fericit

ca o ninsoare de stele,

pentru așternutul divin al lumii!

… Tu’ Vinerea  Mea, Sfântă Iubire…     Versuri de Dora Teodora Diaconescu Voichița

 

 

 

 

Distribuie articolul!