ARTĂ   ȘI   PROFUNZIME

Pictorul Camil Ressu (1880-1962) s-a născut la Galați și este fiul unui magistrat integru, de la care moșteneste dârzenia în convingeri și dragostea pentru cei mulți și necăjiți, însușiri ce emană din arta sa sobră și de un caracter atât de personal. El este omul concretului, al adevărului vieții. Portretele sale dezvăluie o lume întreagă  de sentimente, ele încearcă  să  surprindă  într-un desen caracterul modelului. Plecând în regiunea deluroasă a Mehedinților, în satul Ilovăț el realizează remarcabila compoziție ,,Cosași odihnindu-se” în care ilustrează imaginea a patru țărani, în arșița miezului unei zile de vară, dintre care unul mai bătrân, care stau osteniți de muncă, pe o grămadă de snopi de grâu, lânga un pom. În spatele lor apare o femeie ce le aduce mâncare.

În planul din spate, se vede un alt cosaș, care se îndreaptă în direcția opusă, mergând spre sat.

   Tudor Arghezi – un mare admirator al artei lui Camil Ressu incă de la inceput, spunea: ,,Ressu rupe cu pensula priveliști brute și oameni stâncoși”. Autorul ”Cuvintelor Potrivite” (Tudor Arghezi), a mai notat: „Ressu s-a aplecat să zugrăvească şi să interpreteze viaţa noastră românească, singura viaţă adevărat românească, a ţăranului închis între ape, codri, ceruri şi vatră.”

  Camil Ressu  a fost rector al Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti (1930-1941) şi preşedinte de onoare al Uniunii Artiştilor Plastici (1950-1962).