În condițiile vitrege ale pandemiei, la inițiativa Cenaclului literar – artistic ”George Călinescu” la moderna bibliotecă oneșteană a fost sărbătorită și în acest an ”bucuria că ne-am născut și am crescut în Limba Română” (după cum frumos s-a exprimat scriitorul Valentin Rădulescu, președintele cenaclului menționat). Astfel, ”încetățenită” această sărbătoare anuală, în pitorescul Onești nume de vază ale culturii au susținut comunicări, s-au bucurat de frumoase momente artistice și de creații închinate Limbii Române, totul desfășurându-se sub sintagma ”Moldovă, Moldovioara mea!”. Scriitorul Valentin Rădulescu a punctat faptul că ”sub deviza Cultură – Statalitate vom urmări o arie mai restrânsă a Limbii Române, de o parte și de alta a Prutului. Iată că timpul ne scade și ne adună după a sa putere și avem nevoie tot de chemarea Limbii Române. În aceeași cupă sunt optimismul și amarul cu gust de pelin! Pentru că de peste 10 ani avem o limbă tot mai sfrârtecată iar aici se săvârșește o parte din marea obligație a românimii de pretutindeni – cea de a cinsti Limba română!”
Răspunzând unei întrebări ”dificile” pentru vremurile de azi (” cum să facem să cultivăm limba corectă, o Limbă română frumoasă?”), prof. dr. Emilia Boghiu a menționat:”Limba noastră este amenințată de primejdii, de Limba engleză, <<rom – engleza>> răspândindu-se foarte mult! Au apărut meserii cu denumiri englezești (coach, cio). Este o lume care se schimbă și care este extrem de provocatoare. Tinerii de azi vor avea meserii ce nici măcar nu s-au inventat! ” Arătând că ”o Limbă română ziditoare trebuie să fie mereu în legătură cu gândul, cu ideea” prof. dr. Emilia Boghiu a prezentat câteva conturări ale ”ipotezei fericirii” – o modalitate de analiză ce pune în valoare faptul că, sub sugestia ”călărețul și elefantul, atunci când ne emoționăm și ne supărăm călărețul preia controlul!” În cuvântul său prof. dr. Emilia Boghiu (de la Colegiul Național ”Dimitrie Cantemir” din Onești) s-a referit și la ”violența verbală care persistă”, exemplificând cu câteva texte ale unor melodii ai căror autori sunt ”idolii unor generații”. Ea a avut și un mesaj sublim către participanții la acest eveniment oneștean de tradiție:”Limba română trebuie ca să supraviețuiască, întorcând către noi fața ei bună! Să nu ne zgârcim la rostirea cuvintelor frumoase. Dacă tot avem o limbă frumoasă, să folosim cuvinte luminoase și forța ei să o întoarcem către noi!”
Înainte de a vorbi și de alți invitați prezenți la acest emblematic eveniment oneștean remarcăm stăruința moderatoarei, profesoara Adina Mitroiu, care prin ”împletirea” prezentării momentelor artistice și literare, a adus patos și însuflețire fiecărei clipe. Scriitorul băcăuan Cornel Galben (care este legat de Onești prin multe amintiri), a rememorat o poveste auzită de la omul de cultură Nicolae Dabija: ”Cântecul după Războiul din 1944 a fost singurul mijloc de comunicare între moldovenii de pe malurile Prutului! Ei își spuneau astfel dorințele, gândurile și toate întrebările!” Cornel Galben a mai menționat:” Neamul românesc a supraviețuit prin limbă! Dacă nu aveam Limba română nu știu dacă statul nostru mai era! Cu mândrie cronicarul Grigore Ureche spunea <<De la Râm ne tragem!>> Dar astăzi ne bucurăm să aflăm că <<Râm >> (Roma) se trage de la … Limba română! În Italia sunt zone întregi unde se vorbește o limbă apropiată de Limba română! Ea este vorbită pe tot globul – și în Coreea de Sud sunt 300 de vorbitori! În Basarabia, bătălia pentru Limba română, începută după 1990 a dus la declararea acesteia ca limbă oficială. În județele Harghita și Covasna sunt români care vorbesc limba maghiară! Efectul jocurilor care se fac inclusiv în Parlamentul României, au dus la denaturarea neamului nostru. Limba română a răzbătut și a reușit ca să supraviețuiască în primul rând în familie iar datoria noastră este să cultivăm această limbă, ce este una din cele mai frumoase din lume. În Israel sunt peste 450 000 de vorbitori de Limbă română, 500 000 fiind și în Liban!” Amintind că ”au trecut 30 de ani de la Podul de flori de la Prut” scriitorul Cornel Galben a subliniat faptul că ”în Basarabia multe lucruri sunt la modul declarativ. Dar peste Prut se vorbește o limbă mai curată ca la noi, păstrându-se limba de la rădăcini. La noi, ea este <<bombardată>> cu anglisme”.
Cunoscut pentru ținuta sobră a discursurilor sale prof. Ștefan Epure a ținut să se refere la ”valoare și valori – nevoia de valori!” remarcând:” Acum când <<ecluzele scrisului>> s-au deschis, valoarea este pusă pe obținerea de diplome și premii. Cert e că nu valoarea determină notorietatea ci aceasta ține loc de valoare! Lumea se schimbă și percepția noastră capătă noi valori. Poeți consacrați sunt dați la o parte -și cum ar zice scriitorul Dan Sandu – <<să fie anihilați>>, ca Eminescu, ce nu se vrea ca să fie înțeles! Arhetipurile și valorile consacrate nu pot fi eludate! Ștefan cel Mare, Mihai Eminescu, la fel ca și binele și adevărul rămân spre veșnicie!” După un (neavenit) ”prolog politic” (profesorul Ștefan Epure subliniind faptul că ”cine a negociat intrarea României în Uniunea Europeană a făcut-o în genunchi!”) și cu o nuanță tradiționalistă (menționând că ”nu intră orice cui în orice lemn!”), vorbitorul s-a întors la … Eminescu! După un moment plin de înflăcărare în care a recitat din poemul ”Epigonii”, profesorul Ștefan Epure cu același patos a declamat:”Eminescu este grinda pe care s-a ridicat neamul românesc! Și duce cu el blestemul de a fi cuprinsă opera sa în programa școlară!”
Revelații … cu amar și durere
Medicul Adrian Boros, o prezență activă la activitățile Cenaclului literar – artistic ”George Călinescu” din Onești, a adus și de această dată, cu argumente puternice un lucru nou în această efervescență culturală oneșteană. El a făcut cunoscută biografia și opera marelui poet basarabean Grigore Vieru, născut în anul 1935 la Pererita (în fostul județ Hotin, de pe teritoriul Basarabiei), ce a încetat din viață în urma unui tragic accident rutier, care a avut loc la mijlocul lunii ianuarie, în anul 2009. Intervenția medicului Adrian Boros (care a recitat și câteva poeme închinate Limbii Române, ce au fost scrise de Grigore Vieru), a surprins prin profunzimea unor observații . Evocând faptul că acest mare poet basarabean a îndurat multe nedreptăți (tatăl său fiind deportat în Siberia), medicul oneștean Adrian Boros a ținut să pună accent asupra unui neîntâmplat fapt – ”ar fi fost prea frumos ca Grigore Vieru să se cunoască cu Nicolae Labiș!” În aceeași linie a intervențiilor sale admirabile medicul oneștean ”cucerit de muza poeziei” și de frumusețea evenimentelor culturale ce au loc în orașul de la confluența Trotușului cu Tazlăul, Cașinul și Oituzul, ” a mai țintit” un lucru, menționând:”Parcă românismul din Republica Moldova a mai făcut câțiva pași înapoi!”
După strecurarea acestei ”picături de amar” Constantin Rusanovschi, președintele Filialei Onești a Asociației Culturale ”Pro Basarabia și Bucovina” (nume emblematic pentru organizarea unor splendide manifestări culturale cu participarea unor mari personalități de peste Prut), ”a umplut paharul”, discursul său fiind o pildă vie de trăire a unei speranțe ”până la ultimul strop”. El i-a evocat pe marele lingvist Vlad Pohilă, pe Ion Ungureanu (fost Ministru al Culturii în Republica Moldova), pe Vasile Șoimaru (membru al primului Parlament de peste Prut), pe poetul și omul de cultură Nicolae Dabija. ”În Basarabia, limba noastră este ca o căprioară hăituită de vănători”, a declarat Constantin Rusanovschi cu tristețea ”unei grămezi de lucruri” pe care le-a menționat:”La inaugurarea Casei Memoriale Grigore Vieru, la care am participat, spre rușinea neamului românesc nu a fost prezent nici un intelectual din Republica Moldova! Acest stat care nu există, pentru că n-are istorie, n-are prezent, nici viitor! Nu are cum să existe! Nu e nici o jenă că își spun <<moldoveni>> copiii noștri din Basarabia! Acolo unde Limba noastră este schingiuită, arhaică!”
Amintind că din cele opt înfrățiri ale localităților din zona Onești cu cele din Republica Moldova ”s-a ales praful! relațiile s-au rupt!” Constantin Rusanovschi a vibrat la durerea împărtășită în versurile ”se urcă Basarabia pe cruce / și cruce pentru ea se pregătește!” El a rememorat frumusețea unei manifestări culturale din Maramureșul Istoric, de pe valea Apșei de Sus (în Ucraina), la care a participat și unde a văzut că ”Limba română este vorbită literar!” Rupând ”încă o petală a acestei dureri” Constantin Rusanovschi a mai menționat:”Limba română nu moare, nu va muri niciodată, prin oamenii de mare suflet!” În final, cu înflăcărare în suflet, el a mărturisit :”Mă simt vinovat că de-a lungul timpului n-am putut să fac mai mult! Pentru că n-am avut altă armă decât speranța!”
Subinginerul Corneliu Cristea, președinte de onoare al Filialei Onești a Asociației Naționale Cultul Eroilor ”Regina Maria”, autor și al unui recent volum de poezii, a adus ideea prezenței pe viitor la aceste manifestări a reprezentanților preoțimii oneștene.
”Sărbătoarea Limbii Române” s-a încheiat la Biblioteca Municipală din Onești – cum se putea mai fericit? – cu recitarea unor versuri din creația proprie de către membri ai Cenaclului literar – artistic ”George Călinescu” dar și de cei prezenți la această frumoasă activitate culturală. Astfel, au recitat câte un poem Cristina Iscru și Constanța Caităr (membre ale cenaclului) iar momentul sublim al reverberării a fost adus de poeta Ionica Bandrabur (din Slănic Moldova). ” Sămânța ne va încolți prin vremuri / Sub bocetul rămas la capul crucii, / În coaja verde crăpată a nucii, / În firul ce s-a încurcat din ghemuri…” –sunt versuri scrise de Ionica Bandrabur, aduse în vatra Oneștiului ca o replică la versurile poetului basarabean Victor Cobzac – ” Petrecem la un colț de masă, / Cu i-ni-ma… suntem bogați, / Cât Prutul trece printre frați, / Din despărțiri… a mea apasă. // La alt colț plângem înfundat, / Într-o batistă, … a-mân-doi, / Curg lacrimi, … amânate ploi, / Din ochii, … care n-au secat”. Aducând un omagiu tuturor cuvintelor rostite la această sărbătoare învățătoarea Asăndoaie din Onești a legat prin vers (”Iarba verde de acasă”) și cânt (”Doamne, ocrotește-i pe români”), o ”punte de suflet” cu frumusețea deosebită a astfel de evenimente culturale. Ion Moraru