România mea de dor
Bob de grâu curat şi dulce, România mea de dor,
Unde plec, unde m-aş duce, tot la tine în pridvor
Vin să beau din seva verde, din nectarul de iubiri.
În pădurea-ţi de m-aş pierde, am atâtea amintiri.
Recunosc din mii de forme, un contur cum altul nu-i-
Tu, cu marea ta albastră şi cu Dunărea hai-hui,
Printre nuferi şi-anafoare, într-o Deltă din poveşti,
Tu cu munţii tăi de aur, la izvoare mă primeşti,
Să te beau ca pe aghiazmă, să mă curăţ de păcat,
Că pe-un sac de nebunie, te-am vândut şi te-am uitat.
Dintre stele, Cuza-şi plânge, casa unde a crescut
Şi priveşte la poporul destrămat şi sclav sub cnut.
Ne-a prins mână-n mână crezul, de a fi un singur neam
Mai unit ca niciodată şi aşa de rămâneam,
Ne-ar fi respectat şi vestul şi ce mândri am fi fost-
Noi, românii-ntre hotare, cu al nostru adăpost.
Ce-a rămas din tine, ţară şi pe unde rătăceşti?
Au muşcat din tine lupii şi numai o rană eşti.
Sângerezi la adierea unui vânt de prin vecini,
La altarele străine-ngenunchezi şi te închini.
Calc pământul şi mă doare că nu mai găsesc un pas,
Din pământul ţării mele, mai nimic n-a mai rămas.
Vreau un măr cu gust de vară, copt sub soare românesc
Şi duc dorul pâinii noastre, dar niciunde nu găsesc,
Decât euri canceroase cu miros de cauciuc
Şi mănânc moartea pe pâine, şi la cine să mă duc,
Să îmi strig nemulţumirea, când mişei sunt peste tot?
Şi sunt singură, ca tine şi ca toţi şi nu mai pot,
Să mă prind în hora mare a românilor uniţi.
Azi vă strig în disperare, lângă mine să veniţi,
Să-ncercăm să smulgem ”iarba rea” de pe câmpie,
”Să-nvârtim hora frăţiei pe pământ de Românie!”
Versuri de Violetta Petre (Constanța)
Mormânt străin
Mormânt străin ți s-a sortit spre veșnicie,
Mormânt în care te-au pus să te-odihnești
Mărite Cuza, iată, sub lespedea pustie
Îți este somnul veșnic sortit să-l pătimești
Ești pedepsit că legi ai dat ca țara
Să fie mai aproape de propriul ei popor.
Ai fost întâi sortit să fii trimis afară
Și-ntre străini să te sfârșești de dor.
Adus apoi acasă cu-atâta măreție
Poporul te primise ca pe un dar de soi.
Cortegii lungi de lacrimi, vrând să se știe
Că te-a iubit ca-n secetă lungi ploi.
Și sunete de clopot a fost a lor cântare
Zăpezile din veacuri te-au învelit sfios
Ningea pe sate-n grabă înmărmurita floare
A pomilor, ce roadă îți aducea prinos.
Și vremurile-n taină odihna-ți tulburară
Că-n grabă un alt mormânt ți-au dat
Te-au pedepsit ca veșnicia ta din țară
În alt mormânt să-ți fie, acuma, destinat.
Mormânt străin ți-a fost sortit să-ți poarte
În taină veșnicia. Acolo să fii mereu străin.
Mărite Cuza te-au pedepsit și-n moarte
Să-ți fie somnul veșnic. Nemeritat destin.
Luni, 18 ianuarie 2021
Versuri de Emilian Marcu
Opinii despre acest poem
Emil Almășan, poet
”Oare vom înțelege, vreodată, tot ceea ce doare, sau ar trebui să doară in istoria noastră ? Prea multe pagini triste, dureroase, au scris vremurile trecute..”
Marin Beşcucă, jurnalist
”…arta de a scrie depășește simțămintele, ați adunat ca-ntr-o trudă durerea de neam și ați așternut-o într-un simbol care e încă atât de viu și atât de neîmpăcat față de câte i s-au petrecut… poate ați adus și un soi de tihnă duhul Domnitorului Unirii să se poată coborî mai cu Chemare către noi… și timpul se răscoală parcă; deja unele lucruri pare că ar fi început dinspre Basarabia de această dată!”
Strachinaru Marian, profesor
”DA, ESTE DESTINUL FINAL AL DOMNULUI CUZA.
– CINE ÎNVAȚĂ ISTORIA NEAMULUI ROMÂNESC ȘI NU IMPROVIZAȚII AMARE , DESCOPERĂ ZBUCIUMUL POETULUI AFLAT ÎN SIMBIOZĂ CU ADEVĂRUL ”.
Otava Elena, profesor
”Pe Domnul Cuza l-au îndepărtat de la domnie cei care l-au ales, la București, pe 24 ianuarie, mai ales din cauza reformei agrare care le micșora moșiile. Dar poporul l-a iubit, iar trenul care îi aducea trupul neînsuflețit din exilul din Germania, a fost însoțit de la întrarea în țară, cu făclii, până la Ruginoasa, cu multă jale, de către cei care au primit pământ de la Domnul care a început modernizarea țării. Domnia voastră ați surprins exact acest moment emoționant.”
Coca Popescu, București
”Trist, frumos, sentimente amestecate din trecut în prezent.
Felicitări, Maestre!”
Marian Nencescu, București
”Superb poem despre posteritatea unui Om Mare. Din păcate, suntem ca apa, trecem ușor peste ce e bun, la fel ca și peste ce e rău. Avem aceasta ușurință de a împăcării și nu păstrăm amintirea decât obligați. Poezia Dumneavoastră este o oglinda a conștiinței publice. Respect!”
Vasile Ilașcă
”Ion C. Brătianu a fost șeful complotului care in 1866 l-a inlăturat pe A. I. Cuza . Aflat pe patul de moarte in 1873 , Cuza și-a manifestat dorința de a fi înmormîntat la Ruginoasa , domeniul cumpărat de el de la Banca Moldovei , dorință ce a fost îndeplinită . În 1944 apropierea frontului celui de al doilea război mondial de acea zonă , osemintele pămîntești ale lui Cuza au fost mutate la Curtea de Argeș . După sfîrșitul războiului , biserica de la Curtea de Argeș fiind distrusă aproape in totalitate , osemintele lui Cuza au fost din nou mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iași , unde se află și astăzi . Un poem plin de emoție patriotică și care ne amintește că făuritorul Romaniei moderne , nu se odihnește acolo unde și-a dorit . FELICITĂRI !!!”