Motto : „Fară artă, cruzimea  realității  ar  face  lumea de nesuportat.”  George Bernard Shaw

                                                                                                                

      Oricare ramură  ale   artelor   înnobilează  viața  oamenilor,  prin  frumusețe,  armonie, adevăr  și rafinament,  dezvoltând  cu desăvârșire  inteligența  și  cultura  socială,  cultivând  și  îmbogățind  starea  generală  a societății, formând  spiritul  de  educație  mai  înalt. Exprimările  artistice  realizate  cu iubire, sunt  expresii  ale gândirii  profunde,  sunt forme  supreme  ale  creativității  umane, ce se  aseamănă  între  ele  prin  noblețea  reprezentării  ce  tratează  subiecte  și  emit  realitatea. Artele  spațiale, artele  temporale  și  spațial-temporale,  sunt  domenii  ale  artelor  și au în comun  diverse  criterii  care se bazează  pe exprimarea  sentimentelor,  a  stărilor sufletești,  a ideilor, trăirilor, cunoștințelor, simțirilor, emoțiilor  și experiențelor de viață, ce sunt  transmise  în  diverse  feluri, caracteristice  genurilor  și  stilurilor  corespunzătoare.

Arta cuvântului  și artele  plastice  sunt  două  dintre  celelalte  ramuri ale artelor, ce ne purifică  sufletul  ca o rugăciune. Legătura  dintre  arta cuvântului și artele  plastice  formează un nucleu  bine  definit  în orice  domeniu  de activitate,  cu scopul de a se contopi  reciproc, a spori  calitatea, aspectul estetic  și atractiv a diverselor  realizări  de  valoare, calitative, reprezentative .  Arta cuvântului  în  literatură  este o artă  plastică  vorbitoare  iar  arta  plastică  este  o exprimare  literară  tăcută, prin forme și culori, îmbinându-se  între  ele grațios.

Prof. Silvia  Noroc – Matasî, o Doamnă inteligentă, cu dragoste de arta cuvântului și de  arta plastică, ne bucură în prezentul interviu, cu gânduri  deosebite. Activează cu dedicație  în calitate de profesoară  de limba și literatura  română , la  Instituția Publică Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu” (I.P.L.T. ,, Mihai Eminescu” din orașul Fălești, fiind  Ex-Șeful   Direcției Generale Educație Fălești (în Basarabia). Pentru  Domnia-Sa  arta cuvântului și arta  plastică  sunt  leac  tămăduitor  al sufletului  bun și curat. Cuvintele  bine  gândite  și cultivate, știe să le transmită eficient  ori de câte ori este nevoie, oricând, oriunde  și oricui, dar  arta vizuală  este un hobby   al Domniei-Sale, care îl  practică cu plăcere și cu multă  iscusință  în timpul  liber . Vom afla de la această  profesoară  din Fălești*,  părerile  despre  valoarea  artei cuvântului  dar și despre  artele  plastice,  în diverse  aspecte interesante.

– Doamna Silvia, vă rog, cu mult drag, să ne povestiți succint  cum decurge  viața dumneavoastră  în  diverse  roluri, în raport  cu  arta  cuvântului și arta plastică  sau cum  se mai spune arta  vizuală?    

– Mulțumesc .  Dacă m-aș asocia  cu un actor angajat să joace diverse roluri sociale, recunosc că nu fac altceva decât să depun efort maxim ca tot ce fac să fie de calitate înaltă. Apoi  verific dacă rezultatul aduce plusvaloare societății și satisfacție mie.   Îmi construiesc orice activitate cumpătat astfel încât să am senzația că nu muncesc, ci mă odihnec și , invers, atunci când vreau să mă odihnesc caut ceva de muncă:  croșetez, brodez, pictez.  Îmbin sensibil aceste două realități, pentru că altfel nu găsesc cum aș putea să-mi exprim inteligența ( arta cuvântului)  și imaginația ( arta plastică, vizuală).                                                                                                                           

– Care sunt criteriile de bază  pe care le folosiți  în exprimarea  artei cuvântului (  vorbirea  orală, scrisă și  practică) ?       

-Nu știu dacă mi-am punctat tocmai niște criterii pe care să le respect. Cred însă că Omul, literalmente, este ceea ce gândește, iar gândurile se materializează prin vorbe (orale sau scrise). Fiind o ființă liberă și visătoare, Omul își concretizează visele prin gânduri  . Mintea omului e ca o grădină, ce plantezi  azi în ea aceea vei culege  mâine. Așadar, conducându-mă de cele spuse, eu caut  timp ca să   citesc, să gândesc, să vorbesc, să visez, iar, uneori , tac.  Tăcerea e tot un fel de a mă exprima. Tac când nu am Ce spune. Tac când nu am Cui spune.                                                                               

– Relatați-ne  succint  despre  hobby- urile  dumneavoastră  artistice . Cum se  reflectă în ele  viața omului,  natura,  frumosul din jur ? Care  vă  sunt sursele de inspirație ? .

– Fiecare  om  în viață are momente când simte că nu-și poate deschide ușa sufletului oricui. Firea umană  însă are nevoie de  comunicare. Iată în asemenea momente din viața mea mi-am redescoperit talentele, hobby- urile. Zic le-am redescoperit, pentru că eu provin dintr-o familie în care viața a fost organizată în jurul unei axe  a tradițiilor: țesutul covoarelor, croșetatul, brodatul, cântatul pe la șezători. Și, cum vă spuneam, ceea ce au plantat  cu grijă  părinții în grădina educației mele, nu a putut să nu dea rod . Lucrările mele sunt rezultate ale refugiului. Liniștea și frumusețea naturii care mă inspiră caut s-o transpun în lucrări. Recunosc, rezultatul îmi aduce multă bucurie.  Cu tristețe recunosc că mai puțin mă inspiră oamenii…

– Care este importanța  studierii artei cuvântului la lecțiile  de Limba  și literatura  română  și importanța  studierii artei plastice  la lecțiile de educația  plastică  și educația  tehnologică,   în școală?

– Importanța este majoră și indiscutabilă. Atâta doar că ar trebui să căutăm metode de convingere, de conștientizare a acestui fenomen. Au dat buzna peste noi  <<străinismele>> și ne absorb cu viteză mare. Viitorul este al tinerilor,  responsabilitatea –  a bătrânilor. Obosiți, așa cum suntem, trebuie să insistăm, să menținem ceea ce este al Nostru și să-i  impunem ( din păcate , acesta e verbul potrivit!)  pe tineri ca să preia valorile naționale și culturale  și să le asigure nemurirea.  După mine, e mai caldă afirmația „ Bine!”, decât „ OK”, e mai răscolitoare melodia unei doine , decât acordurile  oricărei melodii străine, e mai senină la față   femeia îmbrăcată în ie, e mai curat sufletul celui care dezvoltă o artă tradițională, fie chiar și în anonimat. Iar toate acestea ar trebui să pornească din familie și continuate, dezvoltate, concretizate în cadrul activităților din instituțiile școlare.  Sunt cele mai importante competențe necesare vieții !

– Care sunt  regretele, nedumeririle,  bucuriile și realizările  ce  v-au marcat   fila  artistică  a  vieții dumneavoastră  prin  tainice  clipe  anterioare?

– Regret scurgerea ireversibilă a timpului. Nu mă miră nimic.  Am așteptări doar de la mine și mă încredințez doar lui Dumnezeu. Caut să trăiesc numai  prin bucurii și-mi reușește, pentru că pe mine mă bucură lucrurile mici, nu cele mari. Dacă sunt cuprinsă de curiozitate, încerc!.  Dacă  nu-mi reușește, nu mă dezamăgesc, ci fac schimbări.

– Ce alte hobby- uri  sau  zăbave  frumoase  mai practicați  în timpul  liber,  care vă creează starea de bine?

– Starea mea de bine depinde doar de mine. Niciodată nu mi-a reușit să-mi stric singură dispoziția. Las asta pe seama celor din jur, care știu s-o facă mai bine (zîmbește). O zăbavă frumoasă e că am grijă de niște pisici. Sunt  ”elevii mei de acasă”,  pe care îi educ. Uneori am impresia că am mai mari succese în educația pisicilor decît a elevilor ( râde). O fi și acesta un semn…

– În sistemul școlar  din  Republica  Moldova, ce schimbări ați dori să se facă, pentru  ca arta  cuvântului  și artele plastice, la disciplinele  de Limba și literatura  română, Educația  tehnologică  și  Educația  plastică, să  ajungă  la un nivel mai  performant,  pentru  un viitor mai bun?

– Sistemul școlar din Republica Moldova e  cam rătăcit în ultimii ani ( părere proprie, subiectivă). Asta e din cauză că nu avem încredere în forțele proprii. Mereu tindem să credem că ce / cum fac alții e mai bine și, fără analize pertinente, înlăturăm conținuturi, metode, teorii, politici care ne-au asigurat anterior succesul și preluăm / copiem / imităm  altele , absolut neconforme cu tradițiile noastre, cu felul nostru de a fi, cu modul propriu de a gândi, astfel aflându-ne zeci de ani cu statut de implementatori și nemaiajungând să ne bucurăm de rezultate  / succese / performanțe. Nu vreau să fiu pesimistă , dar nu prea văd aproape momentul când basarabenii vor comunica corect, liber, coerent, logic ( oral și scris) dacă vom continua să studiem la școală limbile străine în grupuri mici de elevi, iar limba maternă  cu întreaga clasă (25-35 de elevi), dacă elevii vor fi corectați doar de profesorii de Limba română, dacă se  vor utiliza în cadrul orelor informații ( greșite,  false,  neconfirmate științific…)  culese din internet, dacă , în final, nu vom citi cărți ( multe !)  ale autorilor consacrați.

La fel e și cu disciplinele  Educație plastică și Educație tehnologică, care depind de și mai mulți factori. Aceste discipline necesită cadrelor didactice  întâi de toate cunoașterea metodelor de dezvoltare a imaginației , apoi a celor de formare a competențelor. Unii elevi sunt talentați, altora trebuie să le dezvolți talentul prin muncă. Cadrul didactic are nevoie de atitudine, cât mai multă atitudine! Toate trebuie făcute din plăcere, cu plăcere  și  pentru plăcere! Asupra produselor artistice  se lucrează individual, în timp diferit și cu instrumente / materiale diferite! Aceste discipline au nevoie de acoperire financiară specială ( cabinete /  laboratoare  dotate,  ustensile ) de care ar trebui să se îngrijească statul. Ar fi bine dacă disciplinile ar fi predate de specialisti, de artiști plastici. Un factor important îl constituie talentul, ar putea fi propuse la alegere  disciplinile din aria curriculară „ Arte și tehnologii”.

Nu sunt expert. Ceea ce am expus sunt simple constatări ale unui angajat al sistemului educațional din Republica Moldova . Aș vrea să închei acest gând, făcând trimitere la spusele lui Eminescu „Școala va fi școală când omul va fi om și statul va fi stat”.

 -Elevii  care nu au  talent, trebuie să studieze disciplinile artistice ? Cum  ar trebui  să  fie evaluați (cu note, calificative, descriptori )?

– Disciplinile  nominalizate  ar putea fi solicitate prin cerere ( nici într-un caz  nu trebuie excluse!). Ele sunt esențiale în formarea / dezvoltarea personalității copilului.  Viitorul este al omului creativ. Acum depinde de cum este învățat elevul să-și descopere talentele, multiplele inteligențe , cine îi va fi profesorul, va avea sau nu mediul ambiant, / condițiile necesare pentru dezvoltarea abilităților artistice.

 Notarea? Mi-e greu să mă expun , deoarece eu am fost formată, ca și multe generații, într-un sistem în care singura modalitate de apreciere a cunoștințelor ,  a competențelor a fost nota.  Din aceste generații se cunosc  oameni  deștepți, consacrați, talentați, motivați… Acest calificativ,  reprezentat printr-o cifră, transmite o informație atât  profesorului ( cât i-a reușit și ce mai are de făcut cu elevul) cât și elevului ( la ce nivel se plasează pe o scară valorică în comparație cu sine , dar și cu alți elevi) , precum și părintelui  ( care ar fi resursele pe care ar putea să le mai  investească  în copil). Nu cred însă că e corect  să apreciem cu note produsele  artistice ( oricât efort am depune, nu vom fi niciodată obiectivi!).  Munca făcută cu plăcere și bucuria rezultatului acestei munci  sunt , după mine, singurele calificative pe care le-am putea folosi la disciplinile artistice.

– Cu ce idei  deosebite, artistice vă gândiți  să  impresionați publicul  în  viitor ?

– Sunt un  om liber. Niciodată nu-mi propun să fac ceva pentru a impresiona pe cineva. Fac ceea ce-mi place,  ce simt că pot, ceea ce mă reprezintă, ce corespunde sistemului meu de valori și principii.   Nu dau atenție la ceea ce zic alții, pentru că cei care nu știu să facă mai nimic nu pot fi atenți la ceea ce pot face alții, nu au criterii să judece profesionalismul, talentul, efortul  celorlalți și cu atât mai puțin să-l respecte sau sa-l ia drept model. Eu mă strădui să fac totul în liniște, cuminte, modest, calitativ…Iar dacă  ceea ce fac reușește să impresioneze pe cineva, bineînțeles , îmi aduce  bucurie.  Eu nu sunt egoistă ,  tot ce Știu și Pot, sunt gata să împart cu oricine crede în mine.

 – Care este mesajul Dumneavoastră  pentru  societate ?

– Să  fim conectați cu Dumnezeu și cu propria  minte ! Să avem cultul lucrului bine făcut și demnitatea de a sluji unui scop! Să nu mai lucrăm pentru câștig, ci pentrru bucurii ! Să ne așezăm pe locuri mai înalte decât noi înșine, nu decât alții! Să  ne unim forțele  și să stârpim prostia, incompetența, analfabetismul  care, iată (!), ajung un pronunțat handicap social! Aceste lucruri își au originea în responsabilitatea individuală, în onestitatea privată, în hărnicie.  Îmi permit să închei cu afirmația lui  C. Noica: „ Spui că  viața n-are sens? Cu atât mai bine: Dă-i tu unul !!

-Mulțumesc pentru interviul acordat.

  –  Cu mult drag. Succes în continuare!

 Interviu realizat de Maria Negoița –  Popa,  profesor Limba și literatura  română și  Arte  plastice,  din satul  Valea Rusului,  raionul Fălești,  Republica  Moldova

         

Lucrările din aceste  imagini – ie  națională  brodată  în cruciulițe  și  pictură  pe pânză  realizată  cu vopsea acrilică –  sunt două  dintre  mai multe lucrări  realizate  de  Doamna  Silvia Noroc-Matasî.

,, Dacă  s-ar  preda  în școală  artele plastice și arta  cuvântului, la un nivel  mai înalt,  doar de specialiști  în domeniu, fiind  susținuți de autorități, la  nivel   corespunzător, atunci  țara  ar  fi cu mult mai dezvoltată, cu mult mai  frumoasă și cu un viitor mai luminos și mai prosper”.

 

* Fălești  este un oraș din Republica Moldova aflat la o distanță de 127 km de  Chișinău  și la … 46 km de Iași. Wikipedia  menționează că ”Istoria orașului Fălești  începe pe vremea voievodatului Moldovei, fiind  pomenit pentru prima dată într-un document din 1429 al domnitorului  Alexandru cel Bun”.