”Oamenii văd lumea ca pe o piramidă fatală; și se înghesuiesc înăuntru-i, pentru a ajunge cât mai sus, înspre vârfu-i; drept pentru care se și sfâșie între ei și sunt cu totul nefericiți… Pe când, dimpotrivă, dacă ar crește și s-ar împlini în chip firesc, dacă s-ar dezvolta ca și spicul de grâu pe câmpie, fiecare ar fi ceea ce trebuie să fie, sau ar putea fi…” Alăturăm acestei cugetări  a lui Constantin Brâncuși   un buchet de alte nestemate și frânturi de gând ale marelui sculptor:

”Împăcarea de sine se instaurează în sufletul tău atunci când te privești ca un inel dintr-un lanț nesfârșit, al înaintașilor; și când nu calci nici măcar cu o iotă prescripțiile naturalității eterne.”

” Noi ne jucăm cu gama tuturor pasiunilor, așa cum se joacă unii copii de-a stafiile, pentru a-și izgoni spaima de strigoi.”

”Toate suferințele vin din.. contrarietate. Animalele sălbatice nu se jigăresc; în schimb cele domestice și oamenii se jigăresc tocmai pentru că se lasă roși de contrarietăți. În dragoste, contrarietatea aceasta este și mai teribilă, căci ea este cea mai mare înșelăciune a naturii.”

”Toate dilemele se rezolvă prin unificarea contrariilor.”

 Foto  Ionel Scăunașu – ”Mergând spre Tăcere”

” Rege sau cerșetor este tot una în fața Eternității.”

”Viața este ca și o monedă, trebuie să știi cum să o risipești sau mai exact cum să o folosești.”

”Glasul speciei în iubire este motorul care nu se vede și nu se aude, motorul palpabil și vizibil mi se pare însă a fi elanul spre absolut și unificare, pe care am încercat de șase ori să-l redau în chiar simbolistica <<Sărutului>>. Iubirea omoară prietenia.”

”Capacitatea de îndrăgostire și dăruire permanentă nu o au decât spiritele cu totul superioare, dublate de naturi puternice, glandurale, vitale. Prin dragostea angelică și carnală te vindeci de multe toxine și de majoritatea bolilor sufletului. Soarele este marele tămăduitor, însă soarele iubirii îl întrece.”

” Iubirea cheamă iubire și ea. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubești tu, cu putere și cu toată ființa.”

”Cine nu a fost frumos la 20 de ani, puternic, țeapăn la 30 de ani, bogat la 40 și înțelept la 50, acela nu mai poate fi nici frumos, nici puternic, nici bogat și nici filozof.”

” Viața se aseamănă cu o spirală. Nu știm în care direcție este ținta ei, însă trebuie să mergem în direcția pe care noi o socotim cea justă.”

”Poartă-te cu cel mai bun prieten al tău ca și cum și-ar putea deveni dușmanul cel mai înveninat, iar cu cel mai mare dușman, ca și cum și-ar putea deveni prieten înfocat. Alege-ți prietenii ca și pe dușmani, după talia ta: pitică, măruntă, micșoară sau înaltă.”

”Prietenia rămâne oglindirea în alter-ego. Ea este mai puternică în adolescență și ca flăcău, apoi slăbește după însurătoare și reînvie, din nou, la bătrânețe.”

”Ar fi cu mult mai firesc, poate, ca rânduiala oamenilor să fie orizontală, asemenea firelor de grâu, care se desfășoară libere pe întinsul lanului și primesc, poate, ploaia și binecuvântările cerului.”

”În materie socială trebuie răsturnată cât mai rapid piramida tuturor nedreptăților, însă nicidecum prin vreo egalizare neghioabă, și cu totul imposibil de realizat, ci printr-o egalizare naturală.”

”Anticii spuneau că trebuie să îți iubești destinul. Eu mi-am iubit și nu mi-am părăsit nicio clipă strămoșii și filozofia lor milenară, a naturalității. Nu sunt oare străbunii destinului nostru? Sunt eu cu ceva mai înțelept decât tatăl meu, Nicolae Brâncuși, sau Venizelos decât Platon?”

”Nu vom fi niciodată îndeajuns de recunoscători față de pământul care ne-a dat totul.”

”Să creezi ca un Demiurg, să poruncești ca un Rege, să muncești ca un Sclav!”

De la nașterea lui Constantin Brâncuși s-au împlinit la 19 februarie  146 de ani,  în țară  dar și în străinătate fiind organizate  numeroase  manifestări  culturale cu prilejul acestei aniversări. Astfel, o expoziție deosebită a fost deschisă  la Dubai, la Pavilionul  României EXPO  2020 (în fotografia de mai jos).