RECVIEMUL   UNUI  TIRAN

După 12 ani de putere absolută, Vladimir Putin , izolat în palatele țariste de la Kremlin, a fost cuprins de o criză de grandoare. „Discursul” cu care a încercat să justifice „operațiunea militară specială”, așa cum a numit el invadarea unei țări independente, este o revelație a bigotismului și șovinismului său. El a contestat existența Ucrainei ca stat și a ucrainenilor ca națiune. Numindu-se un interlocutor al istoriei, el a descris Ucraina drept o greșeală istorică a lui Lenin, pe care „a intenționat” să o corecteze. Înconjurat de păpuși, a luat de bună o realitate virtuală pe care o crease. A făcut două greșeli fatale. Și-a supraestimat punctele forte. Și-a subestimat adversarii.

Putin planifică un război fulger din 3-4 părți. Suntem deja în a doua lună a invaziei și nimeni nu știe când și cum se va termina. Nici măcar el. Și asta îl face mai periculos. El credea că ucrainenii îi vor primi pe soldații ruși cu obiceiul slav de „pâine și sare” ca eliberatori. El se confruntă cu un front comun de oameni și armată care luptă pentru altare și vetre. Așteaptă prăbușirea unui regim „nazist și  cu droguri”. Putin s-a confruntat cu un lider, Volodymyr Zelensky, care a cerut Occidentului „arme de luptă, nu un mijloc de a scăpa”. Cu acest lider și acest regim este obligat să negocieze. Uimirea inițială cauzată de vederea tancurilor prelungite cu „Z” de-a lungul a 60 km, s-a dezvoltat într-o demistificare a celei de-a doua superputeri militare. Fără sprijin logistic, intrușii rămân fără combustibil și alimente. Cu soldați fără morală, pentru că nu înțeleg de ce se luptă cu un popor cu legături de limbă, istorice și culturale, el face apel la mercenarii ceceni ai lui Kadyrov și la asasinii profesioniști ai companiei private Wagner. Atrocitățile din orașul martiric Mariupol, Butsa și alte orașe și sate vor marca pentru totdeauna Rusia lui Putin și pe el ca un criminal de război. Putin a contat pe o reacție lentă din partea Occidentului. Similar cu cea din timpul invaziei Georgiei în 2008 și al anexării Crimeei în 2014 dar acum  s-a realizat exact invers.  Invazia în Ucraina  a trezit Occidentul.

Europa, cu o unitate neașteptată, oferă echipamente de apărare ucrainenilor luptători. Impune Rusiei sancțiuni economice fără precedent. Confirmând evaluarea conform căreia Europa se îndreaptă spre integrarea sa prin crize, își planifică autonomia strategică și energetică. Și America se întoarce în Europa. Acesta garantează securitatea europeană prin anularea retragerii SUA lansate de admiratorul lui Putin, Donald Trump. Joe Biden adaptează schimbarea politică către Asia pe care o inaugurase cu acordul tripartit AUKUS. Potrivit președintelui reales al Franței, a lui Macron, NATO  a fost „în moarte cerebrală”, din hibernarea în care căzuse.

Invocarea de către Putin a motivelor de securitate pentru Rusia este o farsă. Indiferent de greșelile Occidentului și ale guvernului ucrainean, nicio problemă de securitate nu amenință o țară mai mare decât Europa cu un arsenal nuclear. Există două motive pentru decizia absurdă. Bigotismul lui Putin care a imaginat renașterea Rusiei Mari. Amenințarea la adresa regimului său autoritar reprezentată de apariția unei democrații în  apropierea Rusiei. El exprimă acest lucru numindu-i pe fiecare rus care nu este de acord cu el  „trădător” și „falanga a cincea manipulată de Occident”. Este o caracteristică a fiecărui lider autoritar să-și identifice interesul personal cu interesul național.Prețul absurdității lui Putin este mare. Pentru țara lui, oamenii lui, dar și pentru el personal.

Strigătul internațional privind atrocitățile zilnice împotriva civililor și izolarea Rusiei de Occident, precum și organizațiile internaționale, amenință să o transforme în Coreea de Nord și Europa într-un paria internațional. Orice întoarcere către China nu se va face pe baza cursului de schimb. Ea îl va primi ca pe o „rudă săracă”. Se așteaptă ca sufocarea economică pe care SUA și Europa o impun treptat să aibă un efect devastator asupra nivelului de viață al poporului rus. Șantajul energetic pe care îl încearcă funcționează ca un bumerang și o cacealma. Bumerang pentru că Europa este conștientă de pericolele dependenței sale energetice de Rusia și își lansează detoxifierea. Bluf pentru că Europa are nevoie de afluxul de gaz rusesc, dar de la  Rusia are nevoie de un aflux de un miliard.

Regimul Putin este în proces de destabilizare. Președintele german Steinmeier, după ce și-a numit angajamentul față de Ostpolitik și conducta Nord-Stream 2 „mea culpa”, a fost în esență de acord cu Biden, spunând că „este clar că cu Putin sub Rusia nu va exista nicio revenire la status quo-ul înainte de război.”. Putin ignoră teoria marxistă conform căreia „economia este mama istoriei”. Erodarea nivelului de trai va aprinde nemulțumirea populară și conștientizarea că PIB-ul țării sângerează o elită cleptocrată. Putin are o putere militară capabilă să niveleze nu numai Mariupol, ci întreaga Ucraină, dar a pierdut deja din punct de vedere politic, economic, moral. Cert este că efectele invaziei inutile se răspândesc pe toată planeta. Ele marchează sfârșitul erei post-Război Rece. Ele reprezintă o piatră de hotar pentru schimbările geopolitice și geoeconomice tectonice, care sunt greu de identificat. Ordinea și securitatea mondială se confruntă cu noi misiuni și competiții. Nu suntem la capătul globalizării, dar intrăm într-o perioadă de destabilizare. În ape neexplorate.

Dar un lucru este sigur, se formează o nouă linie de despărțire. Lumea libertății, a democrației, a respectului pentru drepturile omului pe de o parte. Lumea regimurilor autoritare din celălalt. Grecia, cu alegerea nenegociabilă a guvernului Mitsotakis de a se alătura Occidentului și trimiterea simbolică de echipamente către ucrainenii apărători, a fost plasată pe partea dreaptă a istoriei. Cu o Europă democratică, din care Occidentul este parte integrantă. Pentru că invazia barbară de către Putin a unei țări independente ne privește. Se referă la propria noastră viață. Valorile noastre, libertatea, democrația, independența, suveranitatea națională. Supraviețuirea noastră financiară. Interesele noastre naționale amenințate de revizionism. Antioccidentalismul exprimat de extremiștii politici reflectă intoleranța acestora față de valorile europene ale iluminismului și democrației liberale. În ciuda originilor lor ideologice diferite, ei se întâlnesc în admirație pentru regimurile și liderii autoritari. Regimul totalitar al lui Putin răspunde forțelor anacronismului de stânga. Naţionalismul mişcă extrema dreaptă şi forţele fasciste. Stânga populistă, consecventă în aventurismul său, încearcă, într-o încă o criză, să pescuiască în apele curentului social existent de anti-memorandum, pulverizat, anti-vaccin și acum pro-rus. Îi sprijină ipocrit pe ucraineni, dar refuză să se alăture Occidentului. Sugerează tifon și stafide pentru ajutor în loc de arme.

Invazia Ucrainei de către Putin ridică problema crucială a orientării noastre. Cu Occidentul sau cu Orientul. Cu Democrație sau cu autoritarism. Fracțiunea de centru-dreapta care a restabilit democrația, a consolidat normalitatea democratică și stabilitatea politică, a integrat țara în familia europeană a democrației și prosperității, are datoria de a da bătălia ideologică cu forțele populismului, dreapta și stânga,  cu înapoierea și anchiloza ideologică.

Articol de Vassilis Kontogiannopoulos, fost ministru în Grecia

Și o ”sibilă”  din Patmos

În Patmos s-au găsit și rămân, din moment ce se apropie sărbătoarea de 1 Mai, mulți oameni de afaceri și armatori cunoscuți dar și străini cu venituri foarte mari. Ei și-au ridicat  construcții minunate (cu un alt stil, mai mult intage vintage, care nu duce la  un mod sclipitor, deseori ele fiind  conace neo-bogate, ce sunt alături de  casele  din diferite suburbii ale insulei).

Lucrările de construcție care se execută în acest moment la Patmos sunt foarte multe. Vile „cocoțate” pe munte în stil venețian dar și cele care au elemente din Amalfi și Sorrento. Insula Apocalypse este acum o destinație globală. Miliardari, super vedete, modele de top (Kate Moss și Naomi Campbell sunt acolo aproape în fiecare vară), cu sânge albastru, politicieni, precum ”veșnicul verde” Silvio Berlusconi, care mănâncă mereu pește proaspăt. Aici sunt și artiști, scriitori  ce  creează imagini unice. Astfel, ”sandalele aurii cu pene”, inspirate din cele purtate de zeul Hermes, te „conduc” spre buticuri exclusiviste.