Parfumul  interbelic  al dansului

Un strop de poezie…

 

          Prezența  la  evenimentul organizat la   Castelul Ghika  din Dofteana a marelui poet, traducător și jurnalist Dinu Flămând a stârnit bucurie și curiozitate în rândul auditoriului. Pentru mine, a fost o descoperire…el era, deci, chipul melancolic pe care-l fotografiam în condei din când în când. ”Emoția e un moment. N-are nevoie de cuvinte. N-au nevoie să se exprime. Ne umplu. Suntem plini cu noi și trebuie să dăm în afară! Muzica duce emoția mai departe. Emoția continuă. Zborul are proprietatea de a continua! E un dar enorm al fiecăruia! Te-ai trezit, ți-ai amânat moartea!” Poetul dă citire unui poem din care prind în palma memoriei crâmpeie: ”Fericire epidermică”; ”Absorb din hainele ei noul miros”; ”Speranța e o falsă apropiere”. O iubire cântată din flautul inimii sale. A lucrat 40 de ani să traducă un uriaș poet din Peru, Cesar Vallejo, pe care ni-l redă, iar eu culeg secvențial: ”A murit eternitatea și stau la căpătâiul ei”. Rareori limba știe să coordoneze atâta disperare, afirmă traducătorul despre scriitorul adus în discuție. Ne recită un poem din Vallejo pe ritm de flamenco. Publicul, fără respiro, ascultă cadența versului… Apoi, o ultimă poezie, tradusă din opera lui Vincius de Morais, sună ca o intenție de reinterpretare a sexului frumos: ”Rețetă pentru o femeie”. E un vulcan de imagini, măiastră împletire de cuvinte; reușesc să agăț de gând unele expresii-definiții: ”Femeia să fie florală”, ”zid de pasiuni în spatele căreia să stea gama de intrigi”, ”fierea îndoielii”, ”dansatoarea eternă a efemerului”.

          Spectacolul…

          După respirația poetică, călătoria interbelică, mondenă și pasională continuă printr-un tango! Publicul freamătă și revenim în sala cu pian. Urc în grabă primele trepte și așez jurnalul cu frunză- file îngemănate prin culoare cu istoria- pe balustrada masivă, în curba ce urcă spre etaj. Candelabrul cerne o lumină magică, o lumină din alte timpuri..

Facem cunoștință cu Doina Enache, fondatoarea primei Școli de Tango argentinian din România, la Brașov. Într-o manieră profesionistă, ne sunt relatate detalii tehnice, perioada în care apare tango-ul, evoluție, clasificare. Cert este că apare pe un fond multicultural, la marginile orașului Buenos Aires, iar sub influențe regionale, se ramifică : tango argentinian, american, etc., fiecare având stil și mișcări specifice, și este însoțit de multe instrumente. Ulterior apare Măria sa, bandoneonul, vedetă în această seară, aflat în mâinile lui Robert. Intrăm într-o poveste cu cântec…Duo TwotoTango, formație din Cluj ce cuprinde pian (Irina Indrei) și bandoneon (Robert Indrei) ne cântă și încântă din Astor Piazzola și nu numai. Partituri fermecate…Dans al clapelor, povestea unei unduiri…Dansatorii (Doina Enache și colegul ei din Iași, Florin Ciubotaru) îmbrățișează mădularele seduse, hipnoza muzicii…o promenadă pe faleza trăirii. Un joc al trupului încununat cu arșița unei priviri pătrunzătoare…și-această iubire-ntre note, aventură pasională între sunete. Priviri și grimase pornind pe podeaua muzicii…Pe unii îi adulmecă melancolia… Schimbăm ritmul, noi acorduri! Aplauze!

 Între două dansuri aflăm că Doina Enache a învățat la New York, în 2005, tango. Și că există milonga, tango salon, tango nuevo, multe feluri am spune, de a dansa tango. ”Armonia îți dă o stare nouă!” Clapele sunt din nou atinse: o interpretare dramatică, visătoare, notele apasă pe cufărul de amintiri…Se mijesc povești și spirite princiare din podea, din candelabru, din scara masivă. Urcăm și coborâm, tresăltăm, robiți de o plăcută stare, o relaxare a cotloanelor sufletești, ca o deschidere asurzitoare a râului de amintiri…iubiri risipite, iubiri împlinite freamătă în gândurile ascultătorilor. Condeiul cu frunză cadențează pe foaie…

Pe fondul ecoului ultimelor sunete din melodie, Irina și Robert descriu bandoneonul. Un instrument muzical foarte rar, realizat doar la comandă, despre care descoperim că are o falsă asemănare cu acordeonul, de vreme ce el este compus doar din muzicuțe, zece la număr, ceea ce îi conferă timbruri diferite, iar țara sa de origine este Germania. Heinrich Band a inventat bandoneonul pentru a înlocui orga în biserică, dar în final, instrumentul ajunge să fie regele orchestrelor de tango.

Alt ritm, încordat, un foc domolit și reînviat, o blândă scindare între realitate și vis. La pas pe o scurtă străduță către cufărul inimii… Regalul emoțiilor! O lampă cu dichis, un roz închis luminos construiește penumbre pe ritm. Cadență articulată cu degetele, dansatorii revin pe ring. Cadență și în pași, ritm alert. Podeaua șoptește un sunet vibrant. Apropierea pe care tangoul o împărtășește poate naște sentiment chiar și în cea mai stâncă inimă. Seara aceasta vibrează! Un final magic, încărcat de trăire!

Urmează interpretarea unei piese semnate  de marele  compozitor Eugen Doga, declarat unul dintre cele mai frumoase valsuri ale acestui secol! Melodia aceasta scormonește în amintirile mele…deci vals… mlădițele acestea grăitoare fac cinste artei dansului…toate privirile se cuminecă cu emoția mișcărilor. Dans până la ultima notă!

Se anunță povestea muzicală a unei iubiri neîmpărtășite- ”Ave Maria”- fără dans. Apusul cară peste clipele acestea reverberații de speranță, iar glasul instrumentelor croiește rochia unei stări incerte, inspirația unor zori frânte…poveste curgând peste castel! Firave tresăriri de poezie… Gândul meu se aruncă în lanul de sunete… Revin, revin la condei, păstrând parfumul din lan. Măiestrie, concentrare, risipiți realității, instrumentiștii au coborât în tărâmul cântecului. Publicul e absorbit.

Și-apoi, ”Parfum de femeie”… o și mai adâncă concentrare, un nou dans …parfumat. Urmează  milonga, vesel, ton viu, ritmat; un dans interpretativ cu grimase și poziții scenice menite să descrețească atenția încremenită a publicului, de altfel, pașii de dans cresc viteza: e-un joc și-o joacă, ritmul e-n sânge, bandoneonul vibrează sub degetele pricepute. În scurta pauză se anunță detalii despre Festivalul de tango argentinian din 5-9 august,  la Brașov; se deapănă povestea unei iubiri…emoție, câteva lacrimi. Apoi cântec! Dar pentru că nu în fiecare zi ne întâlnim cu așa un instrument, auzim povestea celui care a început să învețe să cânte la un bandoneon semifuncțional în 2019, iar astăzi a depășit așteptările multora, performând în doar trei ani ce alții abia reușesc în zece. Onoare și respect să-l cunosc pe acest om, Robert Indrei!

Întru dezmorțeală, suntem invitați să batem din palme într-un ritm asemănător melodiilor maramureșene. Nu, nu e repertoriu românesc, rămânem la Piazzola. Percuția cu degetele alternează cu unduirea burdufului și apăsarea butoanelor. Urechile absorb dramatismul ce curge din sunet, o cascadă de fiori, emoția e o basma pe ochi, pe minte, voal pe suflet. Aplauze asurzitoare preț de câteva minute! Mari laude aduse celor ce-au cântat din partea unei prezențe feminine deosebite, doamna Ozana Kalmuski Zarea.

După o pauză de dialog ce-ar fi prescris finalul, iată că busola se rotește către un al cincilea punct, reîntorcându-ne la muzică și dans. Toată sala intră-n joc cu palme împreunate-n ritm. Vibrăm, iar castelul răsună. E viu și e magic. Aplauze!

Meniul unui castel de vânătoare…

 Vine un moment mult așteptat: cina. Poftiți, vă rog! Prin bunăvoința Asociației Agricola, sponsor al evenimentului, și prin strădania Iulianei Pătrunjel de la Apium FOOD, având drept temelie cartea ”Trei secole de gastronomie românească”, (autor D. Ulieriu, D. Popescu, Ed. Paralela 45) ne-a fost adusă spre servire o rețetă reinterpretată de ”Cocoș de pădure umplut cu ficăței, garnisit cu cartofi, sos de ciuperci de pădure și castraveți murați”. O sărbătoare culinară, demnă de saloanele boierești interbelice. Așteptând să-mi revendic porția, am strecurat ochii afară. De după perdea, zăresc o altă perdea de lumânări solare pe iarbă, printre tulpinile însoțite cu cerul…

După masa plină de dichis interbelic, risipiți între zidurile castelului, oamenii se pregătesc să reconstruiască ringul de dans. De data aceasta, pașii vibrează în pardoseala îmbrăcată cu mozaic a balconului lateral de la parter… un număr mai mare de perechi șoptesc că se conjugă curajul mai mult.  O voce- Lara Fabian (grație DJ-ului)- dă impuls chiar și celor mai puțin pricepuți… Tot pe balcon avem ocazia să ne îndulcim cu siropurile naturale create de minunata Andreea Elena Ciosu, participantă la bal…iz de mentă, roiniță, lămâie și busuioc. Parfum peste parfum! Și, grație cofetăriei L` Amande sans gluten, papilele noastre gustative se răsfață cu biluțe de ciocolată amăruie și fructe de pădure cocoțate elegant pe bețișoare. Un deliciu!

Ca o aripă aplecată în zbor, fotografiez mental tot decorul, plimb pasul prin castel și constat că miroase a mister, a poveste și fiecare cameră șoptește un descântec…Mă întorc pe balcon. La lumina celor cinci lumânări așezate în șfeșnicul de pe masă, o lumină încovoiată de adieri de înserare, în această curată și elegantă priveliște, oamenii uită de timp, uită de griji, și trăiesc un prezent aromat de atmosfera boemă a vremurilor trecute.

Soarele demult a coborât în unghere depărtate, ca un sol, ducând povestea ce se…scrie, cântă și dansează în această seară la Castelul Ghika din Dofteana. Sub umbrela destinderii se nasc zâmbete, dialoguri, prietenii…

Doina Enache ne provoacă la o lecție de tango. Prima regulă: ”Dansăm necunoscuți cu necunoscuți, trăirea nu poate fi mimată. Oricând am emoții, dar emoțiile motivează. Tango e un dans social!” Totul este bazat pe mers, un mers cu pasul adunat. O tandă se compune din patru melodii musai de dansat cu același partener, urmată de o pauză de 30 de secunde pe ritmuri diferite, altceva decât tango. De ce patru? Sunt niște etape de cunoaștere: disconfort, tatonare, adaptare și bucurie. Dansăm în sensul invers acelor de ceasornic, băieții cu fața (ei sunt liderii), fetele cu spatele (ele îi urmează pe lideri). Nouă ni se recomandă un prim dans liber, te miști cum simți, ca o reacomodare cu noi înșine, o inițiere…iar emoție, curajul dârdâie…pas cu pas. Este un mod de conștientizare corporală. Relaxez condeiul și mă invit la dans, minunat experiment, deconectare, desprinderea mădularelor de rigiditate… Următorii pașii i-am învățat în castel, balconul fiind prins în chingile vântului de …noapte. Un bal ca în povești, de-ai fi crezut că a ținut trei zile și trei nopți!

Vraja s-a rupt spre miezul nopții… Seara s-a încheiat cu o scurtă cuvântare a doamnei Raluca Partenie care a concluzionat, ca pe un îndemn, că trebuie să luăm ce era frumos din trecut! În această seară noi reușisem să făurim întocmai o serată asemenea perioadei interbelice, când domni și domnițe luau lecții de dans și creau, cu mondenitate și dichis, baluri de vis! O promisiune despre prezentarea modei interbelice ne invită anul următor la ediția a doua!

Finalul se încununează cu o amintire prețioasă- poza de grup- surprinsă în obiectivul fotografului Mihnea Baran, cel care a pictat o cronică în imagini pe tot parcursul după-amiezii.

Mulțumiri îndreptate către UnDj Bacău, care acum a pus la odihnă sunetul în sfârșit…

          Se cuvine, în ceasul tihnei sufletului, să mulțumim fiecare în parte celei ce a clădit acest monumental eveniment, acest regal al emoțiilor, doamnei Lucia Pădurariu, fondatoarea Asociației ”Simfonia florilor” și să înțelegem că scopul creării unor astfel de sărbători este acela de a dezvolta turismul cultural din zona Bacăului. Plecăm acasă cu sufletul plin de bucurie și cu invitația de a participa peste puțin timp, la alte două evenimente de valoare: în pragul toamnei, la balul florilor ”Parfumul nebunelor dorinți. O călătorie în timp pe ritmuri de vals. Dans la Belle Epoque” ce se va desfășura la Palatul Ghika din Comănești și, la final de octombrie, la ”Vânătoarea de spirite pe urmele domnișoarei Cristina”, tot aici, la Castelul Ghika din Dofteana.

Un ultim gând  de la această manifestare  din partea doamnei Lucia Pădurariu: ”Participanții m-au ajutat în mod voluntar să îndeplinesc sarcini, pentru ca totul să iasă așa cum a ieșit. Împreună am creat această seară!”. Ce-am putea spune? Emoția a plăsmuit prietenie, omenie, delicatețe, rafinament și tot șirul de epitete pe care gândul îl poate revărsa la adresa aceasta:  balul ”Parfum de femeie. Parfum de tango: mondenitate și sociabilitate în saloanele boierești interbelice”, 9 iulie 2022!

          Scriu pe frunza unei stele niște rânduri…mi-am umplut sprânceana de uimire, ochiul de emoție, inima de bucurie, pasul de eleganță. Unu, doi, trei, pas. Tango!

 

Articol  realizat de  Mădălina Andreea  Miron