Ziua de 9 septembrie este una de sărbătoare în vecini, la Moinești și bineînțeles, suntem invitați și noi, Grupul de literatură și artă ”Metafore comăneștene”, mai ales că printre membrii grupului nostru se numără și moineșteni de seamă.

Printre picături ne strecurăm cu emoție și nespusă bucurie de a lua parte la un eveniment deosebit de important: redenumirea Bibliotecii Municipale din Moinești. Încă de la intrare, chipurile înalte se intersectează: domnul primar  al Moineștiului, Valentin Vieru, domnul viceprimar Bogdan Legănuș, domnul Viorel  Costea (Expert comunicare),  cunoscutul actor  băcăuan, domnul Florin Zăncescu… Salut binevoitoare și mă retrag pentru a fi părtașă în tihnă (ca într-un duet) la cadența pașilor mei pe treptele cu măiestrie unduite până la etaj. Intru, dau binețe și capturez cu privirea un loc în rândul cu masă…

Timpul se scurge printre clipe cu susur de revederi, zâmbete, bârfe și surprize divulgate… Sala se umple, dospind ca o cocă. Dospind cu drojdia cea mai dintâi! Bucuria mea: o paletă diversă, trepte de vârstă: copii, tineri, maturi, foarte maturi (!) și centenari! Am avut deosebita onoare să îl întâlnesc pe domnul general de brigadă în retragere Ioan Procopie care a strâns în palma vieții 103 ani!

Începe să cuvânteze domnul primar Valentin Vieru, anunțând scopul întâlnirii, apoi inimile noastre, timp de câteva zeci de secunde, tresaltă ascultând  Imnul de stat al României. Imediat după aceasta, soborul de preoți prezenți la manifestare, în frunte cu părintele protopop Costel Mareș săvârșesc o slujbă de pomenire. Pios gând adus celui ce a fost profesorul și omul Constantin Lovin; să ne fie spre învierea sufletului și a minții, căci multe sensuri putem conjuga cu Harul Duhului Sfânt (luminător și îndreptător). Pentru o clipă, cântările sfinte ne-au transpus metafizic, considerând biblioteca un locaș sfânt. Dar oare nu aceasta și este? O carte citită sfințește conștiința, îi adaugă din…harul ei.

Părintele protopop subliniază în încheierea slujbei religioase că evenimentul de astăzi, acordarea numelui de ”Constantin Lovin” (personalitate contemporană moineșteană) unei instituții din orașul Moinești, este o dovadă că avem români de valoare și că ne mândrim cu ei. Subiectiv, numărându-se printre foștii elevi ai distinsului profesor risipit printre stele, părintele Mareș spune: ”Nu doar că și-a iubit materia pe care a predat-o, a adorat-o!(…) Și când tăcea, aveai impresia că vorbește”.

Urmează un moment poetic cu Darius Andrioaie, elev în clasa a III-a. Din gura unui vlăstar tânăr a curs pe fondul unor ritmuri melodice poezia ”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie!”. Un zbucium de lacrimi în ochi și în piept….”Fii tăi trăiască numai în frăție!”

Reia cuvântul domnul primar Valentin Vieru, subliniind DE CE a fost ales numele profesorului Constantin Lovin. Pentru a sa trudă și pentru devotamentul față de învățământul moineștean! Am păstrat cu toții un moment de reculegere! Eu sunt sigură că și dânsul este printre noi. Sunt prezentați membrii familiei Lovin: soția domnului profesor și cei doi fii: Eusebiu și Radu, cel din urmă fiind venit tocmai din SUA. Aflu, printre altele, că distinsa personalitate comemorată astăzi a primit încă din anul 2010 titlul de Cetățean de Onoare al orașului Moinești. Din partea soției se face anunțul îmbucurător că biblioteca primește prin donație toată colecția de cărți ce a aparținut domnului profesor Lovin.

Domnul Viorel Costea dă citire unui CV prin care cei ce nu l-au cunoscut pe domnul profesor află detalii despre viața și activitatea acestuia. De reținut rămân următoarele: debutul în profesia de cadru didactic se realizează în anul 1962 la liceul din Comănești, iar 4 ani mai târziu, căsătorindu-se, a solicitat transfer la Liceul Teoretic ”Spiru Haret”, stabilindu-se definitiv în Moinești, orașul său natal. După aproape 40 de ani în învățământ, în anul 2001 s-a pensionat, dar nu a abdicat total, ci a rămas activ profesional, coordonând și participând la simpozioane, publicând eseuri, articole în diverse reviste de prestigiu și prefațând volume aparținând unor autori moineșteni.

După ce auditoriul s-a desfătat ascultând parcursul de elită al domnului profesor Constantin Lovin, fiul cel mic, Radu, este invitat la microfon pentru a împărtăși câteva gânduri: ”Încep cu un citat folosit des de tata, împrumutat de la Oana Pelea: De ce prezența neprezentă e mai prezentă ca prezența însăși?…” Pășim, fără să vrem, într-o istorisire… întâlnirea sub oblăduiri divine a oratorului cu un călugăr, de la care primește aceste cuvinte: ”Cei care pleacă, dacă au trăit frumos, ei sunt bine!” Acest dialog îi oferă o altă perspectivă, încercarea de a comunica cu cei care au dispărut. Percepe pierderea ca pe o provocare. Radu Lovin se remarcă drept un bun vorbitor, căci întreaga sală stă nemișcată, fascinată de prelegerea cu caracter mistic împletită în mod repetat cu mulțumiri la adresa autorităților pentru decizia de a numi biblioteca cu numele tatălui său. În final, enumeră calitățile omului Constantin Lovin: personalitate complexă: ”Îi cunoștea și îi iubea pe toți. El nu făcea nici o diferență!”, umor contagios, foarte pedant, avea un atașament extraordinar pentru orașul lui. ”Numirea bibliotecii ne obligă să nu-l uităm niciodată! L-ați făcut pe tata nemuritor!” conchide fiul.

Din partea instituției care a aprobat acest demers, ia cuvântul domnul Vilică Munteanu, președintele Comisiei Județene de Atribuire a Denumirilor de Instituții. În discursul domniei sale îndeamnă în mod repetat ca și ceilalți să ia exemplul Primăriei Moinești, de a promova personalitățile locale prin cinstirea numelor oamenilor de valoare.

Urmează o invitație la liber cuvânt pentru ca oricine l-a cunoscut pe domnul profesor Constantin Lovin să poată împărtăși din amintiri și experiențe. Domnul Viorel Ilie, fost primar al Moineștiului, fost Ministru în Relația cu Parlamentul, actual director în ANRE, prezent în sală, a precizat cu nostalgie că profesorul Lovin i-a fost alături la toate demersurile pentru cultură.  Apoi unul dintre colegii din cadrul învățământului, prof. Gheorghe Iscu, a dus auditoriul, printr-un poem parafrazat, pe înaltele metereze sufletești: ”Movilele (Biblioteca) cu cerul pe umeri poartă numele tău!”. Pline de sens, cuvinte pioase au răsunat și din glasul sensibilei doamne profesor doctor Cristina Popescu, de asemenea colegă pentru multă vreme cu domnul Lovin, care definește profesorul astfel: ”Prin misiunea sa de o viață, se semnează în sufletul elevilor săi!”. A avut parte mereu de sprijinul acestui nobil om, de la care a învățat că : ”Oricât de labirintic ne-ar fi drumul, putem afla calea să ne salvăm!”.

Scriitoarea Veronica Stănilă redă pasaje scurte din jurnalul domnului profesor:”Inima și gândurile sunt numai ale mele și nimeni nu poate să mi le pervertească”(C. Lovin), concluzionând că ”L-am admirat mereu pentru viața tihnită pe care a dus-o!”.

După atâtea fărâme de gânduri expuse, maestrul actor Florin Zăncescu, fost elev, destinde coarda sufletului recitând câteva poeme aparținând poeților moineșteni printre care: Mircea Bujor (”Unic timp”), Veronica Stănilă (”În locul inimii, poezia”), Camelia Iosub și Emil Popa. Agăț pe un ram de inimă două versuri culese aleatoriu, care definesc evenimentul de astăzi: ”S-au dilatat secundele, /  Ne-am suprapus unei singure dimensiuni.”

În încheiere, domnul primar Valentin Vieru  a anunțat programul ”Zilelor orașului”, menționând, spre bucuria mea desăvârșită, că într-una din zilele aniversare va avea loc un ceremonial de înfrățire a Moineștiului cu orașele basarabene Ialoveni și Strășeni. Bravo!

Imediat după acest eveniment, suntem invitați să luăm parte la un alt moment cultural deosebit, anume lansarea cărții ”Repetiție la SICILIANA (comedie)” semnată de Ionuț Preda, primul dramaturg moineștean. Să pornim!   Articol  realizat  de  Mădălina  Miron, președintă a  Grupului  de literatură și artă ”Metafore  comăneștene”  din Comănești